1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Între alegeri suedeze, alegeri locale germane şi critici la adresa Papei

Partidele populare sunt perdanţii alegerilor locale, titrează ziarul german Die Welt. Alegerile în landurile Berlin şi Mecklenburg Pomerania Anterioară au avut un perdant comun, fie că acesta sunt socialiştii de la SPD sau Uniunea Creştin Democrată. 40% plus X a fost ţelul celor 2 partide, care însă s-au văzut în faţa unor scoruri de doar aproximativ 30%. Chiar şi cu un candidat extrem de popular, cum este Klaus Wowereit, partidele populare nu mai reuşesc să promoveze integrarea diferitelor grupări ale populaţiei, integrare care le-a făcut atât de atractive de-a lungul anilor.

Populaţia se vede tot mai expusă globalizării, care este cu mult mai puternică decât forţa de atracţie a unei organizaţii politice, care duce bătălii interminabile. În Uniunea Creştin Democrată nimeni nu pare să mai aibă idei naţionale conservatoare. Iar în SPD, nimeni nu mai are curajul să pledeze pentru o alianţă cu stânga socialistă. Iar poporul începe să le întoarcă spatele, mai precizează cotidianul Die Welt.

„Chirac o apucă pe propriul drum“ subliniază Suddeutsche Zeitung. De fiecare dată când se ţin discursuri electorale în Franţa, unde campania nici măcar nu a început, preşedintele Jaques Chirac se simte obligat să aducă aminte, că mai are 8 luni de petrecut la palatul Elysee, şi că el dictează liniile directoare ale politicii franceze. Mai ales în politica externă, Chirac doreşte să se manifeste în plenitudinea atribuţiilor mandatului său. Înainte de participarea la adunarea generală a ONU, şeful statului a accentuat un fapt, care i-a suprins nu numai pe partenerii săi.

În problema soluţionării dosarului nuclear iranian, Chirac doreşte să renunţe la intervenţia Consiliului de Securitate al ONU. Aşadar, Franţa se retrage din frontul comun, pe care se angajaze să-l susţină împreună cu Germania, Marea Britanie, SUA, Rusia şi China. Oricum fusese extraordinar de greu a aduce toţi membrii Consiliului şi Germania la un numitor comun. Chirac asigură: Nu sunt pesimist, dar nu cred în puterea sancţiunilor. Preşedintele francez a luat-o din nou pe alt drum. Iar rezultatul sigur este distanţarea şi mai mare de administraţia americană, asta după ce ministrul francez de interne Nicolas Sarkozy afirmase la Wahington, că el este pro atlantic. Şi guvernul de la Berlin este iritat. Ministrul federal de externe Frank-Walter Steinmeier ceruse doar o atitudine consecventă a partenerilor în soluţionarea diferendului nuclear, mai comentează Sueddeutsche Zeitung.

Frankfurter Allgemeine tratează schimbarea sistemului politic din Suedia. Goran Persson s-a confruntat cu un adversar, care nu a mai existat de mult în ţara scandinavă. Social democraţii au încercat să agite sperietoarea capitalismului barbar, a egoismului gol goluţ dar alegătorii nu i-au dat crezare. Numai aşa a fost posibilă victoria fulminantă a coaliţiei de centru dreapta după 12 ani de dominaţie social democrată. Recentele alegeri aveau astfel să schimbe totul. Oponentul lui Persson nu mai era simbolul unei schimbări radicale a ţării. Şi el dorea să aibă un stat protecţionist, deci şi el îşi dorea aceeaşi Suedie, şi nu alta.

Aşadar votul a fost acordat unei forţe proaspete, şi unei schimbări radicale de curs economic şi social. Fredrik Reinfeldt, câştigătorul alegerilor, a avut viziunea de a se alia cu foştii parteneri ai social democraţilor, şi de a realiza schimbarea mult temută chiar în interiorul coaliţiei sale. Liberalii, Democraţii, partidul de centru, toate au adoptat un discurs şi o platformă ideologică socială, promovând pe întreaga durată a campaniei statul protecţionist. Cotidianul conchide: o schimbare mai dăunătoare pentru social democraţi nici că putea exista. Oponentul nu numai că a schimbat eşicherul politic, dar ar putea chiar să-l imbunătăţească.

Corriere de la Sera, titrează astăzi: „Atac la adresa libertăţii de exprimare a Europei“. Lumea islamică este împărţită. Unii s-au declarat mulţumiţi de explicaţiile Papei cu privire la discursul său de la regensburg. Alţii vor să primească scuze direct. Iar mulţi îşi arată muşchii prin izbucniri de violenţe şi ameninţări cu moartea. În contextul caricaturilor cu profetul Mahomed, şi al discursului papal Europa se află în faţa celui mai dur atac la adresa libertăţii de exprimare al ultimilor 50 de ani. Finalul a aparţinut agresorului. Europa a acceptat umilă că de-acum înainte, libertatea satirei se aplică tuturor în afara de Islam. Iar acum agresorii şi-au fixat un ţel ambiţios. Ei ţintesc inima religioasă a Occidentului, încercând să-i ia până şi Suveranului Pontif dreptul de a se exprima cu privire la diferenţele dintre creştinism şi Islam, mai precizează Corriere de la Sera.

  • Data 19.09.2006
  • Autoare/Autor Laurenţiu Diaconu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B0zu
  • Data 19.09.2006
  • Autoare/Autor Laurenţiu Diaconu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B0zu