1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Întâi disciplină germană, pe urmă bani germani!

Ce salvăm mai întâi? Economia? Planeta? Pe noi de vecinii noştri?

default

Mesajul pe care se străduie să îl transmită cei doi lideri de la Berlin şi Paris, Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy, ajunge la destinaţie, de fapt, mai degrabă invers. "Vedeţi, în jur e haos dar în noi puteţi avea încredere", par a spune cei doi, la o primă lectură. Dar, încearcă să descifreze cotidianul Wetzlaer Neue Zeitung, cheia reală a acestor eforturi în tandem trebuie citită astfel: "Avem confirmarea eşecului la nivel european. Lipsesc structurile care să unească numeroasele interese într-o politică europeană comună".

De altfel - dacă tot vorbim despre structuri şi mecanisme lipsă - politicienii încep să se prindă că piaţa manifestă prea puţin interes faţă de fondul european de salvare. Financial Times Deutschland observă că suma plănuită, de o mie de miliarde de euro, nu va putea fi atinsă. Şi, atunci? Să fie euro-bondurile - sau recent sugeratele "bonduri de elită" - o salvare?

"Toate soluţiile discutate plasează Germania în epicentrul riscului", constată Rhein Zeitung, din Koblenz: "Germania are de dus cea mai grea povară fără a putea influenţa politicile fiscale ale celorlalte state". Întăriri vin din învecinata Olandă: "Există destule motive pentru care Germania are dreptate să se teamă (...) Aşa că", scrie De Volkskrant, "tactica e simplă: întâi disciplină germană, apoi, abia, bani germani". Cotidianul olandez admite că timpul e limitat dar ţine să aducă lumii aminte că tiparniţele de bani odată pornite şi accesul la bani ieftini au mai stârnit diverse forme de criză: hiperinflaţia care a favorizat ascensiunea nazismului şi speculaţiile care au explodat bula imobiliară aflată la originea actualei degringolade globale.

Chiar şi ministrul olandez de finanţe Jan Kees de Jager, citat de Rheinische Post, care apare la Düsseldorf, este de părere că obligaţiunile europene nu pot fi lansate în absenţa garantării unor controale bugetare. "Euro-bondurile nu sunt o armă minune împotriva crizei" iar în absenţa disciplinei financiare, adâncirea crizei este inevitabilă, scrie ziarul amintit, citându-l pe demnitarul olandez. Şi Neue Osnabrücker Zeitung este de acord că principiul reacţiei rapide este unul sănătos însă: "Tot efortul, indiferent de ce natură ar fi el, se prăbuşeşte cât timp ţările aflate în criză nu recurg la reforme imediate". În fapt, aşa cum se arată în acest moment, Europa "este ameninţată de un amestec cenuşiu de demonetizare conştientă cu îndoieli reformiste. Prea puţin pentru a rezolva criza".

Acelaşi ziar remarcă bucuria de a vota în sfârşit liber - manifestată prin cozi în faţa urnelor - a alegătorilor din Egipt. Dar viitorul tranziţiei de la dictatură la democraţie este încă greu de prevăzut. Cel mai mare pericol stă în eventuala incapacitate a viitorului guvern de a pune economia să îmbunătăţească nivelul de trai al populaţiei; de aici vine şi gradul de încredere în democraţie. Neue Westfälische, de la Bielefeld, în schimb, caută să nu se impacienteze de accesul islamiştilor la putere în nordul Africii (Tunisia, Maroc, de-acum şi Egipt) şi constată că, de fapt, aceasta înseamnă normalitate într-o lume în care peste 90% din populaţie este musulmană. Poate că în Egipt nu e încă foarte clar cum arată viitorul - dar în Tunisia şi Maroc avem de a face cu mişcări înspre care Europa ar putea merge cu mâna întinsă şi pe care ar trebui să le măsoare în funcţie de fapte, nu de prejudecăţi.

Süddeutsche Zeitung, de la München, crede că incidentul de la graniţa afgano-pakistaneză nu poate fi aşa de uşor ignorat. Nu se mai poate vorbi de "friendly fire", cum se numesc astfel de momente în jargon milităresc - şi, aceasta, pentru că între Statele Unite şi Pakistan e tot mai dificil de vorbit în termeni de prietenie. Pe de altă parte, avem o dovadă în plus că Statele Unite nu mai ştiu ce vor de fapt în Afganistan şi, mai ales, care ar fi calea optimă de retragere.

Într-o asemenea conjunctură economică internaţională, cui să îi mai pese de schimbările climatice? Nici măcar zilele acestea, când se discută la Durban soarta protocolului de la Kyoto. "Pentru salvarea lumii nu mai rămâne timp", comentează Flensburger Tageblatt. Poate doar în Germania, adaugă Westdeutsche Allgemeine Zeitung, comentând subiectul cu bătaie mai degrabă economică: Germania dispune de tehnologia producerii de energie curată; piaţa chineză are banii - şi, atunci, americanii vor fi, la rândul lor, obligaţi să se implice.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident