1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Îngenuncherea democraţiei ruse

Că acest scrutin pentru Dumă n-a fost nici liber şi nici corect nu e un secret pentru nici un observator occidental. Cu toate acestea, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin a obţinut ce-a vrut...

default

Putin a obţinut ce-au prezis sondajele de opinie: victoria covârşitoare, cu peste 60 la sută din voturi, a partidului pe care şi l-a creat după chipul şi asemănarea sa: Partidul Rusia Unită.

Putin pretinde că acest triumf i-ar legitima pretenţia de a juca şi în continuare rolul principal pe scena politică rusească. Ce-i rămîne vestului de făcut? Mai nimic, afirmă unii.

„Scrutinul a fost un referendum pentru susţinerea politicii lui Vladimir Putin”, a declarat şeful partidului „Rusia Unită”, Boris Grislov. Potrivit lui, alegerile ar confirma că „Vladimir Putin este liderul nostru naţional”.

Deşi preşedinte - şi deci dator să fie echidistant -, Putin a luat parte la scrutin în calitate de prim candidat al principalului partid al Kremlinului, cel condus nominal de Boris Grislow.

După două mandate prezidenţiale, Putin nu mai are dreptul, potrivit constituţiei, să candideze la şefia statului. Incît uriaşa majoritate pe care şi-a asigurat-o liderul de la Kremlin în simulacrul său de parlament, din care a fost evacuată orice opoziţie, cu excepţia, culmea, a comuniştilor, i-ar putea servi lui Putin ca platformă de modificare a legii fundamentale.

Această schimbare a constituţiei ar putea duce la redistribuirea prerogativelor în stat, astfel încît Putin să-şi menţină întreaga putere în orice funcţie ar avea.

Cosmeticale

Putin însuşi a alimentat atari speculaţii înaintea scrutinului, afirmînd că o victorie amplă i-ar acorda „mandatul moral” de a-şi păstra rolul conducător în stat.

Pare că socoteala de acasă de la Kremlin s-a potrivit cu cea din târg. Putin s-a văzut confirmat de un vot masiv. Iar în dumă vor fi reprezentate pe viitor 4 partide. Formal, nimic de zis.

Chipul nemachiat al politichiei ruseşti

În fapt, pompoasa înscenare electorală nu poate ascunde adevărata faţă a politicii ruseşti, marcate de intrigile Kremlinului şi de sforării fără număr. Limpede ca lumina zilei este faptul că în Rusia pluralismul este doar potemkiniadă, că e doar mimat şi că partidele kremlinului au obţinut o majoritate de două treimi, alocînd în mod grotesc numai comuniştilor rolul unei ultrafirave opoziţii.

Cîştigători şi perdanţi

Dacă Putin a cîştigat, au pierdut în acest vot democraţia rusă şi instituţiile statului de drept. Cea mai grea pierdere a suferit-o însuşi parlamentul, pe care acest vot l-a transformat în instrumentul docil al omului forte de la Kremlin. E clar că această dumă nu-şi va rata menirea şi îşi va juca ascultătoare rolul de a servi drept faţadă operaţiunii „menţinerea la putere”, pe care a declanşat-o Putin la finalul mandatului său prezidenţial.

In ce-o priveşte, opoziţia rusă, oricum dezbinată şi fărâmiţată a fost şi mai rău marginalizată şi va trebui să găsească, în ciuda oricăror adversităţi, forţe şi resurse interne spre a se repune pe picioare. Deşi se află la pămînt, deşi scrutinul a fost marcat de nenumărate nereguli, nedreptăţi şi manipulări, deşi campania electorală s-a distins prin cultul personalităţii lui Putin, opoziţia democratică n-ar trebui să se bazeze prea mult pe sprijinul occidental.

Impotenţa occidentală şi ziua schimbării

Pentru că Germania, Europa şi restul lumii sunt doar spectatori pasivi care pot ce-i drept formula critici, dar se vor feri de ameninţări, sau chiar de o reducere a contactelor cu Rusia lui Putin, considerînd asemenea demersuri „contraproductive”.

Vestul continuă să fie dependent de livrările de energie ruseşti, şi să spere în cooperarea politică a Moscovei la rezolvarea diverselor litigii internaţionale.

Incît schimbarea democratică va trebui să se producă în Rusia din interiorul ei. Dacă scrutinul pentru dumă e un indiciu, ziua schimbării pare a fi foarte îndepărtată.