1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Înfrângere pentru tabăra eurosceptică

După destrămarea grupului eurofob din Parlamentul European, cărţile jocului politic vor fi reîmpărţite. Pentru Nigel Farage de la UKIP şi colegii săi, aceasta reprezintă o înfrângere dureroasă.

default

Nigel Farage

Principalul perdant e liderul UK Independence Party (UKIP), Nigel Farage, care e nevoit astfel să ia loc în banca de aşteptare. Şi din accea poziţie va tuna şi fulgera desigur, după cum îi e obiceiul. Farage n-a putut să-şi înfrângă nicicând nevoia de a-şi arăta superioritatea şi de a-şi jigni adversarii. Aşa cum a făcut-o şi în cazul preşedintelui Consiliului UE, Hermann van Rompuy, pe care l-a calificat drept "cârpă udă, cu carisma unui angajat de bancă".

Regulile sunt însă cât se poate de clare. Un bloc politic nu poate căpăta statut de grup parlamentar decât atunci când reprezintă cel puţin şapte state ale UE. După retragerea deputatei Iveta Grigule din partea "Uniunii Ţăranilor" din Letonia, grupul "Europa Libertăţii şi Democraţiei" (EFD) nu mai întruneşte decât formaţiuni din şase ţări. Pe lângă 24 de membri ai UKIP, alianţa întruneşte 17 reprezentaţi ai partidului italian al lui Beppe Grillo "Cinci Stele" şi o mână de eurofobi din Suedia, Franţa şi Republica Cehă.

Beppe Grillo Parteichef 10.10.2014 Rom

Beppe Grillo

Şeful grupului eurosceptic, Nigel Farage, pierde o grămadă: nu doar poziţia de lider, ci şi timp de vorbire şi, înainte de toate, bani. Din cei aproximativ patru milioane de euro pe care EFD i-ar fi primit în 2015 de la Bruxelles, jumătate ar fi revenit UKIP. O sumă binevenită pentru finanţarea campaniei electorale din Marea Britanie, în primăvara anului viitor. Conservatorii britanici îi vor trimite cu siguranţă mesaje de mulţumire deputatei letone care a declanşat destrămarea grupului eurofob din PE, aflânfdu-se sub mare presiune datorită succeselor repurtate în plan local de formaţiunea lui Farage.

Victimele unei conspiraţii?

Pe pagina lor de internet, adversarii UE vorbesc de conspiraţie. În opinia lor, marile partide din PE au pus la cale distrugerea grupului lor, momind-o pe europarlamentara letonă cu un post interesant şi determinând-o astfel să se retragă din EFD.

Marile formaţiuni nu-şi ascund, ce-i drept, bucuria cu privire la destrămarea grupului eurofob. Social-democratul Jo Leinen a subliniat că ceea ce-i uneşte pe populiştii de dreapta sunt numai resentimente şi sloganuri caduce. Nici nu se miră că Farage n-a reuşit să menţină unitatea grupului eurosceptic. Jo Leinen a mai spus că atât el cât şi cei mai mulţi dintre colegii săi nu vor deplânge faptul că Nigel Farage va dispune de mai puţin timp de vorbire pentru a-i jigni pe responsabilii europeni, aşa cum a făcut-o în cazul lui Van Rompuy. Şi creştin-democraţii au salutat dizolvarea EFD.

În culise, cărţile jocului politic vor fi acum reîmpărţite. În principiu, alianţa eurofobă n-ar trebui decât să atragă de partea sa pe unul dintre cei 100 de deputaţi independeţi, dintr-o altă ţară decât cele şase amintite. Sună simplu, dar nu-i chiar aşa, pentru că alianţa creată în jurul lui Farage a fost mai degrabă o căsnicie din interes şi nu una din iubire.

O colaborare cu Frontul Naţional din Franţa şi cu partidul populistului de dreapta olandez Gert Wilders e de neimaginat. Între Marine Le Pen şi Nigel Farage ar sări scântei cât casa dacă ar fi nevoiţi să-şi unească forţele.

Parlamentul European n-a fost nicicând aşa de eterogen ca în această perioadă legislativă. Iar diferitele formaţiuni mai mici - eurosceptice, naţionaliste, de protecţia animalelor sau care reprezintă alte interese speciale, întâmpină mari dificultăţi în tentativa de a se alia politic.