1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Încotro cu deşeurile nucleare?

Franţa, care se bazează pe energie nucleară ca nicio altă ţară din Europa, n-a rezolvat nici până în ziua de azi problema depozitării reziduurilor nucleare. O parte este deversată în mare. Alta ajunge în Siberia.

default

Acolo unde valurile Canalului Mânecii lovesc coasta Normandiei, Franţa îşi sortează deşeurile nucleare. "Criteriile sunt foarte stricte şi le respectăm cu sfinţenie pentru a reduce cât mai mult riscurile.", afirmă Jaques-Emmanuel Saulnier, purtător de cuvânt al celui mai mare concern producător de energie nucleară din lume, Areva.

Cu toate acestea, reprezentantul părţii franceze a Greenpeace, Yannick Rousselet, nu crede o iotă. Toamna trecută, împreună cu o echipă a postului de televiziune Arte, Rousselet s-a deplasat la La Hague, pe coasta Normandiei, şi a dezvăluit publicului larg ce se întâmplă cu adevărat în nordul Franţei:

"În spatele meu se găseşte instalaţia companiei Cogema, parte a concernului Areva. Acestă conductă, lungă de patru kilometri şi jumătate, intră în mare. Prin conducta respectivă, firma Cogema deversează atâta material radioactiv în apă cât încape în 33 de milioane de butoaie cu capacitatea de 100 de litri fiecare."

Concernul Areva vorbeşte despre cantităţi mult mai mici. Dar chiar şi în aceste condiţii, deşeurile radioactive ajung în vieţuitoarele marine ce urmează a fi pescuite, frumos ambalate şi expuse în magazinele alimentare. Mai mult de zece procente din reziduurile nucleare sunt trimise în Siberia; un lucru nepermis având în vedere că fiecare ţară este obligată să-şi depoziteze singură deşeurile.

Aceeaşi Mărie, altă pălărie

Castortransport Atommüll

Redenumite "materiale reciclabile", deşeurile iau drumul Siberiei. Experţii Greenpeace se îndoiesc de faptul că aceste materiale mai pot fi folosite: "E ca şi cum storci un kilogram de portocale în Franţa şi trimiţi cojile radioactive în Rusia. Nici ruşii nu prea ştiu ce-ar putea face cu ele, dar se gândesc că poate, într-o bună zi, o să mai poată scoate măcar un pahar de suc de-acolo.", susţine Yannick Rousselet.

În clipa de faţă, experţii din Siberia pot procesa numai 10% din uraniul primit de la francezi. Restul se păstrează la loc deschis, în apropierea câtorva aşezări - susţine opoziţia de la Moscova.

Franţa caută urgent soluţii privind depozitarea reziduurilor nulceare. De 11 ani încoace se fac foraje de probă. În pământ, la o adâncime de doar 500 de metri, ar urma să fie puse la păstrat deşeuri care mai emit radiaţii timp de 200.000 de ani de-acum încolo, iar containerele de oţel şi beton se vor fi dezagregat de mult.

"Dacă într-adevăr, în 15-20 de ani vom inaugura un depozit" - explică Jaques Delay - "probabil va mai fi supravegheat timp de vreo 200 de ani. E posibil ca după aceea să uite toată lumea de existenţa acestuia."

O existenţă importantă şi pentru Germania. Bure, sătucul francez în care se preconizează a fi construit depozitul, se află în apropiere de graniţă, la doar 150 de kilometri depărtare de oraşul Saarbrücken.

Autori: Christoph Wöß, Claudia Ştefan
Redactor: Petre M. Iancu