1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Înapoi la Constituţia din 1923!

Liberalii lansează o serioasă provocare partidelor politice, anunţând că militează pentru desfiinţarea Curţii Constituţionale.

default

Vicepreşedintele PNL Teodor Meleşcanu a lansat ideea la Şcoala de vară a tineretului liberal. "În proiectul nostru de modificare a Constituţiei, a explicat el, pornim de la ideea că activitatea Curţii Constituţionale trebuie să fie depolitizată cu adevărat, iar competenţele sale să fie transmise către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acolo unde judecătorul este independent, autonom”.

Liberalii dau astfel semnalul întoarcerii la tradiţie. Curtea Constituţională din România este o inovaţie de dată recentă, copiată în grabă după model francez. Aşadar, înapoi la 1923! Atunci Constituţia consacra o cutumă instituită încetul cu încetul după adoptarea Constituţiei din 1866, potrivit căreia controlul constituţionalităţii revenea puterii judecătoreşti.

Dar practica constituţională ca atare a fost instituită după un proces pe care Societatea de Tramvaie din Bucureşti l-a intentat în 1912 Primăriei Capitalei şi Ministerului de Interne. Autorităţile nu recunoşteau actul prin care Societatea luase fiinţă şi, în această împrejurare, acţionarii au invocat neconstituţionalitatea legii pe care se întemeia contestaţia. Tribunalul a dat Societăţii de Tramvaie câştig de cauză, declarînd legea neconstituţională, iar după recurs Curtea de Casaţie a instituit principiul competenţei instanţelor judecătoreşti de a controla constituţionalitatea legilor. Principiul acesta avea să fie inclus în Constituţia din 1923.

În cursul dezbaterilor Constituţionale din 1991 ţărăniştii propuseseră revenirea la soluţia tradiţională care introducea controlul constituţionalităţii legilor după promulgare de către Curtea de casaţie în secţiuni unite (Art.103). Ei avertizaseră că o instituţie copiată după model francez va deveni în România un soi de stat în stat. FSN-ul însă, care se temea de cea mai mică aluzie la Constituţia monarhică, a respins propunerea cu argumente puţin convingătoare.

În orice caz, Constituţia din 1991 a ignorat tradiţia şi a recurs la un împrumut legislativ, care după 18 ani de activitate, e departe de a fi un succes. Astăzi Curtea Constituţională este cea mai contestată instituţie a statului. Paradoxal, deciziile sale sunt respectate, dar nu se bucură deloc de respect. De la stânga la dreapta, fără excepţie, judecătorii Curţii sunt priviţi şi trataţi ca agenţi politici cu misiune prescrisă. Există un contrast enorm între prestigiul public al poziţiei de judecător la Curtea Constituţională şi prestigiul personal al fiecăruia dintre ei.

Totuşi argumentul tradiţiei nu este suficient. Dacă înainte de instalarea comunismului se putea vorbi de o lungă practică constituţională, astăzi reluarea soluţiei de la 1923 ar funcţiona ca o noutate radicală. Tradiţia a fost întreruptă, iar reflexele ei instituţionale au dispărut de mult. În schimb Curtea Constituţională de astăzi are deja o bogată jurisprudenţă care, în ciuda diferitelor contestări, nu ar putea fi pur şi simplu ignorată. Argumentul cel mai puternic rămâne, de aceea, necesitatea depolitizării şi refacerea echilibrului dintre puterile statului.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu