1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Înapoi acasă, în Donbas

S-au refugiat din estul Ucrainei în Rusia, iar acum revin acasă. Dar "acasă", în autoproclamata "Republică Populară Doneţk" sau în teritoriile controlate de către guvernul de la Kiev, îi aşteaptă alte probleme.

default

Doneţk

"Viaţa în Rusia a fost insuportabilă", povesteşte Vasili (30 de ani) din Mariupol. Acum în oraşul-port aflat de mai multe ori în bătaia puştii, aflat sub controlul guvernului ucrainean, este linişte. În ianuarie 2014, cartierul în care locuia Vasili a fost atacat masiv. El şi familia s-au decis să fugă în Rusia pentru a se pune la adăpost de război. De la debutul negocierilor între armata ucraineană şi separatiştii pro-ruşi, din regiunea industrială Donbas s-au retras în Rusia peste 1 milion de oameni - apreciază autorităţile subordonate Kremlin-ului.

În oraşul Riasan, Vasili şi membrii familiei sale au primit numai azil temporar. Nu au beneficiat nici de ajutoare sociale, nici de sprijin umanitar. "Am umblat din birou în birou şi peste tot mi s-a spus că pentru cei ca noi nu sunt bani" se plânge bărbatul. Pentru a putea supravieţui a acceptat orice job, însă o chirie nu şi-a putut permite să plătească. "Numai cu ajutorul părinţilor noştri, care au făcut datorii pentru noi, ne-am putut hrăni copiii", îşi aminteşte Vasili. Familia a petrecut în Rusia opt luni de zile.

"Oaspeţi nepoftiţi"

La rândul său, şi Kiril (35 de ani) a fost găzduit de către rudele din Rusia. Şi tot graţie ajutorului părinţilor a reuşit să trăiască pe teritoriul Federaţiei. Între timp, Kiril împreună cu soţia şi copilul cuplului s-au întors în Doneţk - regiunea controlată de separatişti. Acum ar vrea din nou să se retragă în Rusia: "Prietenii noştri ne-au povestit că au fost duşi într-un centru de azil din nordul Federaţiei şi le merge bine. Au locuri de muncă şi locuinţe. Nu vor să se mai întoarcă în Doneţk. Ce să faci aici? Firmele se închid una după alta." În nordul Rusiei, crede Kiril, refugiaţii sunt mai bineveniţi ca în marile aşezări urbane. "Acolo eram oaspeţi nepoftiţi", spune bărbatul.

Russland Flüchtlinge

Refugiaţi în Rusia

La fel mărturiseşte şi Natalia (30 de ani), refugiată acum un an şi jumătate în sudul Rusiei. "Deseori am fost întrebată ce caut în Rusia căci Federaţia trimite atâtea ajutoare umanitare în Doneţk..." De curând femeia a revenit în locurile natale: "Mama m-a convins. Casa e întreagă şi în loc să trimit bani în Rusia, mai bine ne ajutăm aici dacă suntem aproape unii de alţii, mi-a spus mama." În Rusia, Natalia a câştigat extrem de puţin. În schimb a beneficiat de ajutoare şi de o locuinţă. Cu toate acestea, tânăra nu consideră că ar fi avut un viitor în Rusia.

"False speranţe în privinţa Rusiei"

Greu de spus câţi refugiaţi au revenit acasă, în regiunea Donbas. În Ucraina nu există nicio asemenea statistică, afirmă Oksana Jermischina - reprezentantă a Organizaţiei pentru Strămutaţi. În opinia sa, oamenii din Donbas au fugit în Rusia cu speranţe false, fără a cunoaşte realitatea de acolo. Motivele reîntoarcerii lor acasă, atât din Rusia cât şi din teritoriile ucrainene, sunt mereu aceleaşi susţine Jermischina: "Nu au locuri de muncă, nu au unde să locuiască."

În Rusia, mulţi refugiaţi au fost supuşi presiunilor psihice. Însă, după revenirea în locurile natale, puţini au găsit puterea de a vorbi deschis despre experienţa trăită în "exil". Anastasia (24 de ani) din Mariupol povesteşte: "În Rusia eram trataţi diferit. Unii spuneau că ar trebui să ne întoarcem în Ucraina. Dar mai erau şi oameni dispuşi să ne ajute."

Ukraine Symbolbild Donezker Volksrepublik

"Republica Populară Doneţk"

Însă nici întoarcerea acasă n-a fost uşoară. "Acasă eşti considerat separatist sau trădător de ţară. Dar eu n-am trădat pe nimeni. Am vrut să salvez viaţa copilului meu. Ferestrele noastre se zguduiau în timpul exploziilor", spune Anastasia. S-a întors la Mariupol când a aflat că tatăl său este grav bolnav. "Dar oricum, mai devreme sau mai târziu, ne-am fi întors. În Rusia aveam bani puţini şi ne lipsea familia."

Aceleaşi motive l-au îndemnat şi pe Vasili să revină acasă. Însă nici în locurile în care s-a născut şi a copilărit nu se simte bine. "Din când în când, din depărtare, se aude sunetul exploziilor. Şi nici nu se găseşte de muncă.", mărturiseşte el. "În Rusia sau aici, noi avem aceleaşi probleme. Şi cea mai mare e problema întreţinerii copiilor noştri. Am vrea să strigăm după ajutor, însă oricum nu ne aude nimeni."