În ciuda opiniei comune, moldovenii par mai fericiţi decât românii | România | DW | 29.10.2013
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

În ciuda opiniei comune, moldovenii par mai fericiţi decât românii

A doua ediţie a Raportului asupra fericirii pe glob, realizat sub egida ONU, aşează România pe locul 90 din 156, mult mai jos decât Republica Moldova înscrisă în clasament pe locul 53.

Pe primele locuri ale acestui clasament global figurează, la fel ca în prima ediţie publicată anul trecut, ţările din nordul Europei, Danemarca şi Norvegia, urmate de Elveţia, Olanda şi Suedia. Iar pe ultimele poziţii, aproape de Distopia (referinţa negativă absolută), figurează câteva state africane. Raportul a fost publicat la începutul lunii septembrie de United Nations Sustainable Development Solutions Network, un organism lansat în vara anului trecut, care cuprinde specialişti din mediul academic, societatea civilă şi mediul economic privat cu preocupări legate de conceptul dezvoltării durabile.

În esenţă, raportul UNSDSN încearcă să pună în evidenţă “ceea ce contează cu adevărat pentru oameni şi ceea ce ei denumesc a fi propria fericire”, după cum spune unul dintre autorii proiectului, economistul Jeffrey Sachs. Aşadar, pe de o parte, definiţia fericirii îşi propune să depăşească criteriile strict economice şi să atingă o înţelegere mai cuprinzătoare, prin opoziţie cu dominaţia actuală a consumerismului. Iar, pe de altă parte, raportul asumă un relativism care se expune multor critici.

Raportul pune în valoare contribuţia a 6 factori: PIB-ul pe cap de locuitor, speranţa de viaţă sănătoasă, existenţa cuiva pe care să te bazezi în momentele grele, libertatea de a opta în viaţă, percepţia corupţiei şi gradul de generozitate. Concluziile nu sunt aplicabile fiecărei persoane în parte, dar, în opinia autorilor, ele spun totuşi ceva obiectiv despre starea societăţilor, putând inspira anumite politici publice de viitor.

În orice caz pentru români clasamentul este cu totul surprinzător: România apare în jumătatea de jos a clasamentului pe locul 90 între Kîrghistan şi Zambia, iar Republica Moldova este plasată cu aproape 40 de poziţii mai sus, pe locul 53, între El Salvador şi Paraguay. Bulgaria în schimb, o ţară cu care românii se compară cel mai adesea, apare jos de tot pe locul 144.

Aceste variaţii regionale foarte mari în condiţii economice şi sociale, dar şi culturale aparent apropiate sunt într-adevăr surprinzătoare. Cel puţin în situaţia în care PIB-ul este evident favorabil României, starea superioară de bine pe care par să o mărturisească moldovenii din stânga Prutului nu poate fi pusă decât pe seama unor percepţii subiective.

Dar este firesc să acceptăm aceste percepţii şi emoţii ca temei al unor politici locale sau regionale? Întrebarea este legitimă, căci ne aflăm la frontiera unui relativism contestabil.

Este frecvent citată astăzi Martha Nussbaum, profesoară la Universitatea din Chicago, care a dezvoltat conceptul de “capabilitate” şi care se străvede uşor în raportul despre fericire. Potrivit Marthei Nussbaum, acest concept se referă la capacitatea reală a unui individ de a face o alegere în viaţă. Dar, după cum spune profesoara americană, “crucial în această abordare este ideea de a măsura progresul unei societăţi luând în considerare nu doar creşterea bogăţiilor, care pot fi prea bine inegal distribuite, ci şi examinând ceea ce oamenii pot cu adevărat să împlinească şi prin urmare oportunităţile care li oferă cu adevărat.”

În această lumină, moldovenii din stânga Prutului, ca stare generală statistic observabilă, ar părea să se bucure de o mai mare “capabilitate”, de un orizont de viaţă mai cuprinzător. Dacă este adevărat ar trebui să ne întrebăm de ce?

În orice caz, ultimul Raport despre fericirea lumii (World Happiness Report) lansează o serioasă provocare unionismului tot mai vizibil la Bucureşti.