1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

În ce constă vina lor

Liderii politici sunt îndatoraţi clanurilor mafiote, nu pentru că ar fi primit bani, ci pentru că au cerut şi primit voturi, iar clanurile mafiote sunt primele care să dorească păstrarea status quo-ului.

default

Unii politicieni susţin că asocierea cu Bercea Mondialu a fost firească, căci el putea aduce voturile romilor. Traian Băsescu, Teodor Stolojan l-au cultivat pe capul mafiot, participând la diferite adunări electorale, dar niciodată în cariera lor nu au propus vreo măsură în favoarea romilor săraci şi marginalizaţi.

De altfel, nu doar cei doi lideri ai ”dreptei”, ci toată lumea politică a manifestat un dezinteres total. Nimeni nu a prezentat vreodată vreun program în favoarea romilor în afara construirii unor garduri împrejmuitoare. Aşadar, de ce politicieni de vârf, candidaţi în alegerile prezidenţiale, îl frecventau pe Bercea Mondialu? Pentru voturi, desigur, dar pentru voturi care nu aveau nicio legătură cu logica democraţiei.

În societăţile cu structuri arhaice, aşa cum sunt multe comunităţi ale romilor, indicaţiile de vot se dau pe cale ierarhică, de la cel de sus către ”vasalii” săi care urmează ordinele. Dacă Bercea Mondialu putea aduce voturi, ele nu erau voturi libere, nu erau voturi obţinute prin persuasiune, ci prin constrângere. Stolojan şi Băsescu şi alţii asemenea lor au cultivat structurile arhaice de vasalitate în folosul lor şi al elitei discreţionare a romilor. În loc să schimbe ceva, politica românească a consolidat relaţiile de servitute.

În acelaşi timp însă, miniştri francezi, germani, finladezi, suedezi etc cereau autorităţilor româneşti să întreprindă ceva pentru a stopa exodul romilor cerşetori şi briganzi sau pur şi simplu a romilor care ocupă terenurile altora, construind tabere insalubre. Iar Bucureştiul nu a făcut niciodată mai nimic. Şi nu a făcut pentru că liderii politici erau îndatoraţi clanurilor mafiote, nu neapărat pentru că ar fi primit bani, ci pentru că ceruseră şi promiseră voturi, iar clanurile mafiote erau primele care să dorească păstrarea status quo-ului.

Aşa-numiţii lideri ai romilor sunt, în lumea lor, un soi de stăpâni feudali care au tot interesul ca lucrurile să rămână aşa cum sunt. O emancipare socială şi culturală a romilor, o integrare mai avansată în societatea modernă le-ar distruge influenţa şi le-ar răpi sursele de venit. Toată lumea s-a întrebat obsesiv de ce autorităţile fiscale nu fac niciodată nimic împotriva unor posesori de palate cu turnuleţe şi acoperişuri de pagodă, care nu plătesc impozite, de ce poliţia şi justiţia nu reacţionează niciodată şi nu a primit până acum niciun răspuns convingător.

Presa occidentală a susţinut adesea că romii sunt discriminaţi în România şi din această cauză îşi iau lumea în cap şi migrează interminabil către Vest. Dar cei care susţin acest lucru au dreptate şi se înşală în acelaşi timp. Romii nu sunt discriminaţi aşa cum îşi imaginează ei, adică în felul rasismului din Statele Unite din prima parte a secolului trecut. Problema nu este că nu li s-ar permite accesul la şcolile ”albilor”, ci că au fost abandonaţi propriei arhaităţi. Că au fost lăsaţi într-o lume separată, într-un no man's land al legii, în voia unor structuri sociale de tip tribal şi că aşa numiţii lideri au fost omagiaţi de sursele de prestigiu din societate, aşa cum sunt televiziunile şi liderii politici. ”Regii” şi ”împăraţii” şi şefii de clan au primit recunoaştere, în detrimentul majorităţii romilor, uitaţi în servitute şi sărăcie.

Atunci când şeful statului acceptă cadouri de la Bercea Mondialu (medalionul de aur oferit Mariei Băsescu, bunăoară), acesta dobândeşte subit mai multă putere şi prestigiu. Aurul şi influenţa afişate ostentativ sau chiar aparenţele lor sunt în aceste comunităţi pârghiile însele ale puterii reale. Politicienii români de frunte i-au învestit practic pe aceşti lideri ai romilor cu putere, sporind servitutea celorlalţi.

E adevărat că justiţia a devenit, între timp, mai puţin timidă şi că răscoleşte acolo unde înainte nimeni nu avea curajul să se amestece. Cu toate acestea, răul produs de politică nu poate fi trecut sub tăcere. Bercea Mondialu şi alţi câţiva ca el au fost condamnaţi, dar dacă politica românească nu înţelege unde a greşit, misiunea justiţiei va fi pe mai departe extrem de dificilă.