1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

În ce a constat imunitatea Elenei Udrea?

Comisia parlamentară dedicată supravegherii SRI are de lămurit nu doar acuzaţiile Elenei Udrea, dar poate mai ales motivele pentru care ea însăşi s-a bucurat atâta timp de o perfectă imunitate în faţa justiţiei.

Elena Udrea, în timpul campaniei electorale din 2014

Elena Udrea, în timpul campaniei electorale din 2014

Cine se mai îndoia că imunitatea Elenei Udrea are legătură cu preşedintele Traian Băsescu a primit, în dimineaţa de luni, un argument decisiv: DNA a cerut încuviinţare de la Camera Deputaţilor, pentru a începe urmărirea penală a Elenei Udrea, în dosarul Gala Bute. Este vorba de un meci de box organizat în 2011 la Bucureşti cu bani publici de la Buget şi din fonduri europene, pe care fostul ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului îl prezenta ca pe un mare succes de imagine în beneficiul turismului românesc. În urma informaţiilor apărute în presă privind deturnarea unor mari sume de bani (peste 2 milioane de euro), DNA a început o investigaţie care a cunoscut suişuri şi coborâşuri spectaculoase. Ancheta o scosese iniţial din cauză pe Elena Udrea, dar procuroarea Mariana Alexandru a dispusîn 2013 reluarea cercetărilor. O lovitură de teatru din lumea judiciară a fost însă pensionarea neaşteptată a acestei magistrate la numai 56 de ani, în luna septembrie anul trecut. Lumea s-a întrebat pe bună dreptate care au fost motivele reale. Un rol important la redeschidera anchetei îl jucaseră şi investigaţiile publicate de Gazeta Sporturilor care o indicau pe Elena Udrea ca principala coordonatoare a fraudei.

Cazul are deja o lungă istorie şi îşi are picanteriile sale. După declanşarea investigaţiei împotriva Monicăi Iacob Ridzi, Elena Udrea îl ameninţase pe ziaristul Cătălin Tolontan în termeni lipsiţi de echivoc: ”Eu nu sunt Ridzi, să ştiţi, am alte mijloace (...) şi voi avea grijă să cercetez. Şi pe dumneavoastră şi pe soţie. Voi arăta că aţi fost incorect în cazul Ridzi”. (cf. tolo.ro)

Dar faptul cel mai strident a fost reacţia din vara anului trecut a fostului preşedinte Traian Băsescu, care îl insulta, aluziv, pe Cătălin Tolontan, pretinzând printre altele că ancheta DNA ar fi fost controlată de acesta (B1 TV). Subtextul folosit intensiv a fost apartenenţa Gazetei Sporturilor la trustul lui Dan Voiculescu, fapt care ar fi fost de natură să arunce asupra publicaţiei o umbră de îndoială.

Toate aceste evenimente descriu o pierdere treptată de putere a preşedintelui Traian Băsescu. Tot anul trecut, în plină campanie electorală, apăreau pentru câteva ore, pe un site fantomă, o serie de fotografii ale Elenei Udrea şi ale Alinei Bica (şefa DIICOT), în timpul unei escapade la Paris. Imaginile sugerau un filaj profesionist pe care Traian Băsescu, grăbit şi surescitat, l-a pus imediat pe seama serviciilor secrete româneşti, ba chiar şi a celor franceze. El acuza serviciile că se amestecă nepermis în campania electorală, căutând să diminueze şansele electorale ale protejatei sale Elena Udrea. A doua zi a retractat, dar era prea târziu.

În schimb, Elena Udrea pare să creadă, pe mai departe, că ea a fost ţinta principală a filajului şi că SRI i-a boicotat campania electorală. Autorul acestor manevre ar fi în opinia sa, şeful SRI, generalul Florian Coldea. Nu putem verifica dacă lucrurile stau aşa sau altfel. Dar un detaliu din interviul ei de la Hotnews merită o atenţie specială. Elena Udrea a spus că are cunoştinţă din anumite surse că generalul Florian Coldea o ”urăşte”, deoarece este privită ca o ”sursă alternativă” de informaţii pe lângă preşedinte. Or, aici se găseşte un adevăr chiar dacă este deformat de lentile subiective.

În cadrul PDL, militanţii se temeau de Elena Udrea tocmai pentru că ştiau/credeau că are o mare trecere la preşedinte. De aceea, evitau cu grijă ceea ce bănuiau că i-ar fi displăcut. Vasile Blaga fusese unul dintre puţinii lideri care i se opusese, iar urmarea a fost cunoscută. În cadrul administraţiei prezidenţiale, încă din perioada primului mandat, majoritatea consilierilor remarcaseră că Elena Udrea căuta să monopolizeze accesul la preşedinte şi să trieze intrările celorlalţi.

Ea a jucat, astfel, un rol disproporţionat de mare în virtutea influenţei care i se atribuia şi pe care nimeni nu risca să o pună la încercare. În partid, militanţii se supuneau cu o stranie voioşie şi cu un servilism cinic, iar în cadrul instituţiilor domnea o stare de spirit asemănătoare. Din clipa în care a fost instalată în fruntea celui mai bogat minister, puterea ei a devenit însă nemijlocită, căci administra, autonom, resurse foarte mari. Relaţia cu preşedintele rămânea însă, în fundal, ca veritabilă garanţie a puterii. Or, adevărul la care ne referim este tocmai circumspecţia prudentă cu care toţi liderii politici şi toţi şefii de instituţii au abordat relaţiile cu Elena Udrea.

Ea, personal, aşa cum am văzut, preferă să creadă că circumspecţia unora este ”ură”. După cum ea crede că ceea ce unii ar numi ”influenţă nefastă” ar fi de fapt ”o sursă alternativă de informaţii”. Putem presupune că destule persoane cu înalte atribuţii în stat au deplâns faptul că Elena Udrea exercită o înrâurire nepermis de mare asupra preşedintelui. Şeful SRI ar fi fost primul om îngrijorat de o virtuală breşă în sistemul siguranţei naţionale, mai ales din momentul în care Elena Udrea părea că poate determina numiri în funcţii strategice, aşa cum era conducerea DIICOT (Alina Bica).

Dar să nu uităm un aspect. George Maior şi Florian Coldea erau totuşi ”oamenii preşedintelui”, aşa încât abordau, se pare, la rândul lor această problemă cu maximă prudenţă. Abia către sfârşitul mandatului prezidenţial au apărut semnele unei îndrăzneli până atunci nemanifestate.

Este greu de spus acum dacă serviciile de informaţii au dat semne de nesupunere pentru că preşedintele se afla la final de mandat sau din cauză că şeful statului devenise tot mai lipsit de măsură. Episodul ofiţerului acoperit pledează pentru această a doua variantă: Traian Băsescu părea gata să compromită serviciile de informaţii pentru a crea avantaje candidatei sale preferate.

Dar nici prima variantă nu ar trebui ignorată cu totul, dacă ţinem cont de îngăduinţa cu care, până la un punct, Elena Udrea, a fost tratată în cursul investigaţiilor judiciare. În această privinţă comisia parlamentară dedicată SRI are o misiune importantă.