1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

În casa fraţilor iezuiţi din Berlin

Nu există săptămână ca undeva, într-un colţişor al Germaniei, dacă nu cumva la nivel naţional, să nu se nască o dezbatere pe tema integrării străinilor.

default

Berlin-Kreuzberg este cunoscut ca fiind cartierul restaurantelor cu specific turcesc, al traficanţilor de droguri şi al cluburilor moderne. În "Trinkteufel" ( "Drăcuşorul beţivan") - un mic local de cartier, se găsesc puţini clienţi. Dacă localul este "poarta către iad", aşa cum scrie pe unul din pereţi, atunci câţiva paşi mai încolo ar putea fi raiul pe pământ.

Pe cutia poştală din casa scării sunt lipite o duzină de nume; unele abţibilduri sunt răzuite şi nu se mai vede nimic pe ele, altele sunt nou-nouţe. În locuinţă e linişte. Un bărbat pregăteşte, la bucătărie, micul-dejun pentru 18 persoane. Pereţii din sufragerie sunt pictaţi în culori vii, iar scaunele sunt aşezate unul peste altul. În vitrină se zăresc atât Biblia cât şi Coranul.

Cel mai tânăr locatar are 20 de ani, cel mai în vârstă - 85. La un moment dat, pe uşa sufrageriei intră un bărbat bărbos, plin de tatuaje, cu faţa destul de obosită. Este Christian Herwartz (67 ani), frate iezuit şi co-fondator al adăpostului în care sunt primiţi, pentru o noapte sau pentru totdeauna, cei care se simt marginalizaţi sau neînţeleşi.

De treizeci de ani încoace, fratele Herwartz le deschide uşa celor care caută refugiu. O face din convingere religioasă. "Acolo unde ospitalitatea nu e respectată, nu se poate vorbi despre credinţă. Pentru mine, credinţa şi viaţa sunt unul şi acelaşi cuvânt", spune Herwartz.

Banii - ochiul diavolului

Bücherregal der Jesuiten-Kommune in Berlin-Kreuzberg

Bunga locuieşte de trei luni în casa fraţilor iezuiţi. Nu doreşte să spună din ce parte a Africii vine şi nici care este numele său real, dar susţine că se simte ca în familie acolo şi că locatarii sunt drăguţi, cu toate că mai există şi nemulţumiri. "Dar cel mai important este modul în care aplanăm conflictele", adaugă Bunga.

Cei trei fraţi iezuiţi şi oaspeţii lor împart un apartament destul de mic. Cei mai mulţi dorm în paturi supraetajate. Fratele Herwartz a muncit toată viaţa ca strungar. De "lucrarea Domnului" s-a ocupat în timpul liber. La întrebarea cum este finanţată locuinţa comună, Herwartz dă limpede un răspuns neclar: "Dacă vrei să faci un bine, nu te gândeşti la portofel. Întrebarea legată de bani e o întrebare a diavolului."

Din pensia lui poate face totuşi multe, ţine să menţioneze bărbatul, dar nu ştie cât timp va mai putea locui în apartament deoarece, în cartier, chiriile cresc pe zi ce trece.

Ignaz vine deseori în vizită în casa fraţilor iezuiţi, pentru că îi place să facă schimb de impresii cu adepţii altor religii. Bărbatul în vârstă de 50 de ani este chinez născut în Indonezia. Acum are cetăţenie germană. Ignaz spune că e atât catolic, cât şi budist - lucru pe care mai nimeni nu-l înţelege. "Dar am nevoie de filozofia budistă ca un fel de completare", susţine Ignaz.

Unii oaspeţi vin, alţii pleacă. O femeie povesteşte despre succesele ei muzicale, unii discută despre politică, alţii tac pur şi simplu. În casa celor trei fraţi iezuiţi, fiecăruia i se permite să fie ceea ce este sau ceea ce-şi doreşte a fi.

Autori: Sebastian Erb, Claudia Ştefan
Redactor: Robert Schwartz