Ţări mici, literaturi mari

În fiecare toamnă, în octombrie, la Frankfurt pe Main îşi dau întîlnire editorii şi autorii care au un cuvînt de spus în beletristică sau în literaturade specialitate.

Non multa sed multum a rămas din evul mediu şi pînă azi deviza Tîrgului de Carte de la Frankfurt chiar dacă salonul impresionează prin dimensiunile sale, prin cifrele de afaceri. Adagiul latin pare a se potrivi ca o mănuşă invitatei din acest an a Tîrgului: Islanda, o ţară mică cu o literatură mare. Lovită de criza financiară recent, insula vikingă s-ar fi tratat cu literatura de răul ce a lovit ulterior Grecia, ameninţînd acum şi alte surate europene.

Această terapie literară a anesteziat de-a lungul veacurilor durerile pricinuite fie de urgiile naturii fie de vitregiile destinului muritorilor. Cei trecuţi în nefiinţă sunt glorificaţi în versuri de rude şi prieteni iar cine nu are parte de acest elogiu, înseamnă că a trăit degeaba, cred islandezii. Cît despre numărul celor înscrişi azi în asociaţia scriitorilor, el este de aproape 400 la o populaţie totală de doar 320.000 de locuitori, cam la cît se ridică în ediţiile de vîrf şi numărul vizitatorilor Salonului de Carte de la Frankfurt.

Impresionantă este şi pasiunea lecturii la vajnicii locuitori ai ţinutului de gheaţă şi foc, a cărui suprafaţă este în proporţie de 95% nelocuibilă. Anual, fiecare islandez cumpără 8 cărţi, la 1500 se cifrează noile titluri de carte, la 40 numărul editurilor. Cît despre bugetul alocat pavilionului ţării la Frankfurt, ca şi întregului program al nordicei invitate, el este de 2,7 milioane euro.

Numai că toate aceste cifre şi date, oricît de impresionante ar fi, nu explică miraculosul statut al literaturii şi prestigiul social al scriitorilor în istoria culturală a Islandei. Lungile nopţi de iarnă nu dezleagă secretul îndelungatei şi diversificatei tradiţii narative care în timp a evoluat de la formele orale la cele scrise, cunoscută fiind în întreaga lume sub termenul generic de „saga”. Actualmente, peste 100 de titluri de carte au fost traduse în germană şi expuse la Frankfurt pe Main, cu programatica şi explicita intenţie de a evita vulgarizările şi clişeele, poveştile cu troli şi elfi, ce ocultează autenticitatea şi originalitatea literaturii islandeze.

Ceea ce nu înseamnă că în programul Salonului de Carte din metropola de pe Main vor trebui căutate cu lumînarea evenimentele spectaculoase cu mare priză la publicul larg: lecturile publice ale unor lideri politici, vedete sportive sau personaje ale showbizz-ului, prezentarea de către un autor de scandal a unor succese de librărie.

Mai importantă şi constructivă este însă participarea posturilor de radio şi televiziune la desfăşurarea programului, prin transmiterea în direct a unor dezbateri, mese rotunde, lansări de carte sau ceremonii de premiere.

Ca de obicei, România este prezentă la Tîrg cu un stand propriu, cu cărţi şi autori. Studiul lui Andrei Oişteanu despre imaginea evreului în România şi Europa de Sud Est, despre stereotipiile antisemitismului, apărut la editura Frank & Timme, în seria „România” , tradus de Larisa Schippel, va fi lansat la Frankfurt de Gerhard Csejka, în prezenţa autorului.

Confluenţa tematică a acestui studiu cu romanul lui Umberto Eco, „Cimitirul din Praga” nu poate fi trecută cu vederea. Reputatul profesor italian de semiotică, autor al romanelor de mare succes „Numele trandafirului” şi „Pendulul lui Foucault”, porneşte în ultima sa carte tocmai pe urmele clişeelor, stereotipiilor, prejudecăţilor, teoriilor conspiraţioniste şi antisemitismului. Care, în vremuri de criză, din păcate, cunosc o vădită recrudescenţă. De altfel, Umberto Eco pare a fi, deja în avanpremieră , una din vedetele Tîrgului de Carte. Maestrul va porni după încheierea acestuia, într-un turneu literar prin Germania.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Ovidiu Suciu