Şcoala românească progresează

OECD a publicat marţi rezultatele anchetei internaţionale PISA privitoare la performanţele şcolare în 2012. Această testare globală la care au participat 510 000 elevi din 65 de ţări îşi propune să evalueze capacităţile elevilor de 15 ani în ce priveşte matematica, lectura şi ştiinţele naturii. Rezultatele sunt de natură să pună Occidentul pe gânduri: Regiunea Shanghai din China, Singapore, Hong-Kong şi Taipei se află în fruntea clasamentului. Prima clasată dintre ţările occidentale, Elveţia, se află pe locul al 9-lea fiind urmată de Olanda, Estonia, Finlanda, Canada, Polonia, Belgia şi Germania, care şi-a îmbunătăţit şi ea performanţele faţă de evaluarea anterioră. România se află pe locul 45, dar este îmbucurător că performanţele elevilor săi au crescut faţă de 2009. La matematică scorul a crescut semnificativ cu 4,9 puncte, la lectură şi înţelegere cu 1,1 puncte şi la ştiinţe cu 3,4 puncte. În Europa o creştere semnificativă a performanţelor a fost înregistrată de Polonia care a reuşit de asemenea să ocupe o poziţie de frunte în cadrul continentului. Finlanda în schimb, fosta lideră europeană, a pierdut teren, iar dintre ţările mari, Franţa a înregistrat şi ea un recul alarmant.

Problema României continuă să se pună, în ciuda acestui progres relativ. Din Europa doar Bulgaria, Cipru şi Albania stau mai rău. În ce priveşte matematicile, care au reprezentat partea cea mai importantă a acestui test, România se plasează sub media globală. Raportul propune o analiză mai complexă a relaţiilor care pot fi stabilite între mijloacele care sunt investite în educaţie (investiţii, salariile profesorilor) metodele de lucru, ambianţa generală şi rezultatele obţinute. Fără să putem intra în detalii să menţionăm doar că România oferă una dintre cele mai puţin motivante şcoli din întreaga lume, ceea ce oferă de pe acum sugestii privind o viitoare ameliorare a rezultatelor. Raportul semnalează însă existenţa unor variaţii foarte mari în cadrul aceleiaşi ţări, ceea ce pune serioase probleme legate de inegalităţile accesului la educaţie.

Dar poate cel mai interesant este decalajul dintre elevii performanţi şi cei aflaţi sub medie. În România la matematică, 40,8% dintre elevii testaţi se află ca performanţă sub nivelul 2 şi numai 3,2% dintre elevi ating nivelurile superioare 5 şi 6. Nu peste tot există această disproporţie. În Slovacia, de pildă, care ocupă un loc mai avansat, dar nu foarte departe de România, 27,5% se află la nivele inferioare şi 11% la nivelul de maximă performanţă. În general în Europa occidentală proporţia elevilor foarte buni urcă constant la 20-22%. Este şocant să remarci că în ţările asiatice din fruntea clasamentului proporţia este inversată faţă de România. În Singapore, de pildă, 40% dintre elevii testaţi au atins nivelurile 5 şi 6 de performanţă.

În sfârşit analiza poate continua, dar cade în sarcina celor care administrează şcoala românească să intreprindă o examinare atentă competentă şi să propună măsuri realiste pentru îmbunătăţirea situaţiei. Analiza preliminară şi mai ales succesul relativ obţinut de elevii din România în 2012 reprezintă premise încurajatoare.