1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Şase tineri autori din Banat cuceresc publicul german

Alexandra Sora30 octombrie 2006

Cercul literar „Die Stafette” din Timişoara reuneşte autori care scriu în limba germană. Şase dintre ei şi-au prezentat scrierile într-un turneu literar prin oraşele Bonn, Köln şi Düsseldorf, unde au fost întâmpinaţi cu căldură şi curiozitate de publicul german.

https://p.dw.com/p/B2qp

În seara de joi, numeroşi liceeni şi studenţi germani s-au înghesuit în jurul autorilor ca să obţină autografe şi dedicaţii la institutul cultural Gerhart-Hauptmann-Haus din Düsseldorf. Şase tinere scriitoare din grupul „Die Stafette” („Ştafeta”) din Timişoara şi-au cucerit publicul încă din primele minute prin talent, dezinvoltură şi un umor fin şi inteligent.

Literatura de limbă germană din România stârneşte adesea mirarea publicului german mai puţin avizat în domeniul istoriei minorităţilor germane din Europa. Chiar şi celebrul Eginald Schlattner a fost întrebat adesea de ce scrie în limba germană din moment ce este cetăţean român. Un ministru i-a adresat chiar întrebarea de cât timp trăieşte în România, la care pastorul luteran de origine săsească din Transilvania i-a răspuns: „De 850 de ani.”

În cazul tinerilor din cercul literar „Die Stafette”, mirarea publicului din Republica Federală este şi mai pronunţată, deoarece autorii scriu în limba germană cu toate că cei mai mulţi dintre ei nu sunt etnici germani şi vorbesc limba română în familie.

„Nu doar cei de minoritate germană scriu deci în limba germană, şi alţi tineri dornici să scrie în limba germană, care au învăţat limba germană pur şi simplu la şcoală, folosesc deja această limbă de cultură internaţională pentru a comunica şi a se exprima stilistic şi literar. Cred că acesta este un câştig foarte mare pentru menţinerea sau păstrarea literaturii germane în România,” explică Lorette Brădiceanu-Persem. Tânăra poetă în vârstă de 30 de ani predă limba germană la liceul Nikolaus Lenau din Timişoara şi este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

După exodul celor mai mulţi etnici germani s-a vorbit mult despre sfârşitul literaturii de limbă germană din România. Profesorul de literatură Wilhelm Solms a organizat la Marburg încă în 1989, cu doar câteva luni înainte de căderea cortinei de fier, un simpozion cu titlul polemic „Nachruf auf die rumaeniendeutsche Literatur” – „Un necrolog pentru literatura de limbă germană din România”. Emigrarea unor figuri de proră ale literaturii de limbă germană precum Herta Müller, Richard Wagner, Werner Söllner sau William Totok a fost demult deplânsă drept moarte a unei întregi culturi literare. În acelaşi timp, succesul fulminant al romanelor lui Eginald Schlattner din ultimii ani a fost adesea calificat drept cântec de lebădă al unei literaturi deja dispărute. Pasiunea şi energia autorilor timişoreni din grupul „Die Stafette” au arătat însă că această literatură este cât se poate de vie – nu în ultimul rând datorită tinerilor români care scriu în limba germană:

„S-a spus că literatura germană din România a luat sfârşit şi noi, prin modestul nostru cerc de literatură, încerăm să demonstrăm contrariul. Chiar dacă nu suntem scriitori calificaţi, profesionişti, ci doar „scribi” în limba germană, încercăm cel puţin să menţinem ceea ce a fost o tradiţie cândva; să continuăm tradiţia cum spune şi numele cercului nostru de literatură: predăm ştafeta, am preluat ştafeta de la cei care au fost marii scriitori de limbă germană din România. Prin încercările noastre sper că reuşim să menţinem această cultură vie”, declară Lorette Brădiceanu-Persem.

Membrii cercului literar „Die Stafette” se întâlnesc lunar în casa Adam Müller Guttenbrunn din Timişoara şi îşi prezintă scrierile. Mulţi dintre ei sunt elevi sau absolvenţi ai liceului cu predare în limba germană „Nikolaus Lenau”. Tinerii îşi citesc textele şi le discută cu ceilalţi, însă nimeni nu este obligat să se încadreze în tiparele unui anumit gen literar sau să respecte convenţii stilistice. În fiecare an, textele lor sunt publicate într-un volum care reuneşte aproximativ 30 de autori. Prin gama variată a temelor, scrierile se adresează nu doar etnicilor germani, ci şi publicului vorbitor de limba germană din România şi străinătate.

Nu lipseşte nici legătura directă cu cei mai celebri autori de limbă germană originari din România: de pildă, tânăra membră a grupului „Die Stafette” Petra Curescu şi-a prezentat anul trecut scrierile la Berlin alături de Richard Wagner. Studenta în vârstă de 23 de ani a început să scrie poezii deja din copilărie şi şi-a publicat primul volum intitulat „Der Regenbogen der Nacht” (Curcubeul nopţii) deja la 18 ani. Cu un an în urmă a fost nominalizată la premiul pentru literatură Adalbert von Chamisso, cu care au fost distinşi autori precum Aglaja Veteraniy, Cătălin Dorian Florescu sau György Dalos.

Fiind întrebată la Düsseldorf despre ce scrie în special, Petra Curescu a răspuns nonşalant: „Scriu despre mine, despre mine şi iar despre mine..."

În versuri care nu sunt niciodată lipsite de auto-ironie, tânăra îmbină în versuri laconice şi exacte profunzimea întrebărilor existenţiale asupra identităţii umane cu umorul jucăuş de sorginte balcanică.

Autorul Carl Zuckmayer compara scrisul într-o limbă străină cu un dificil dans în întuneric, însă tinerele scriitoare din Banat impresionează prin uşurinţa expresiei literare în limba germană. Literatura lor aminteşte într-adevăr de un dans, însă de mişcări delicate şi elaborate în plină lumină, coordonate de plăcerea pură a scrisului. Lorette Brădiceanu-Persem, Petra Curescu, Bianca Barbu, Teodora Miu, Aurelia Bonchiş şi Florina Popa au demonstrat la Düsseldorf că multiculturalismul este ceva cât se poate de firesc pentru tânăra generaţie de scriitori de limbă germană din România. Folosirea limbii române în spaţiul familiei şi a limbii germane la şcoală, universitate şi în creaţiile literare nu constituie o contradicţie:

„Scriu în limba germană din clasa a şasea, mai ales că la mine a fost introdusă cumva limba germană deja de la grădiniţă şi după aceea şi la şcoală toate materiile erau predate în germană, şi aceasta ajunge să fie la un moment dat o limbă prin care te poţi exprima cel mai bine” , explică Aurelia Bonchiş, una dintre cele mai tinere scriitoare ale cercului literar „Die Stafette” în vârstă de doar 16 ani.

Departe de a se restrânge la coordonatele unei literaturi regionale, aceşti tineri au intrat deja în Europa cu mult timp înainte de 1 ianuarie 2007.