Şase luni de la dezastrul ecologic din Ungaria

Torentul toxic s-a revărsat din combinatul Ajka pe 4 octombrie 2010. Pe alocuri, stratul otrăvitor a atins grosimea de doi metri. Aproape un milion de metri cubi de reziduri conţinând metale grele provenite din bauxita utilizată la producţia aluminiului s-au scurs peste circa 800 de hectare, când digul barajului de decantare a uzinei a cedat. Şapte persoane şi-au pierdut, atunci, viaţa, alţi 150 au fost răniţi.

Peisajul părea, în zilele ce au urmat, desprins de pe planeta Marte: pe solul roşu nu mai exista nici o urmă de viaţă. Sute de case au fost afectate, 60 de familii au solicitat relocarea. De şase luni, locuitorii din Kolontar (localitate situată la 160 de kilometri de Budapesta), îşi curăţă casele şi grădinile afectate de cel mai grav accident chimic din istoria Ungariei. Efectul pe termen lung al dezastrului nu a putut fi încă estimat. Responsabilul guvernamental pentru administrarea situaţiei, Gyorgy Bakondi, a explicat, pentru Deutsche Welle, că printre primele măsuri instituite a fost interzicerea agriculturii - tocmai pentru că nu se ştie ce consecinţe se pot ivi la plantele cultivate în solul afectat de scurgerile toxice.

Firma care patrona combinatul Ajka se află, acum, sub control guvernamental. S-a pus sechestru pe bunurile proprietarilor, pe perioada derulării anchetei penale intentate acestora. Opoziţia şi grupările ecologiste nu sunt, însă, mulţumite de modul în care autorităţile au acţionat - şi nu doar după catastrofă ci şi înaintea ei. Ajka avusese deja probleme în anii 90 dar oficialităţile nu au ţinut cont de riscuri.

Iar nota de plată a seriei de nereguli care a condus la incidentul de acum şase luni pare că va fi achitată de contribuabili. În acest context apare şi propunerea unui grup de europarlamentari, între care şi ecologistul german Reinhard Bütikofer, de a obliga statele să aibă la dispoziţie, în permanenţă, un fond pentru dezastre şi să creeze un cadru care să garanteze că poluatorul plăteşte.

Ungaria nu este singura ţară supusă unor astfel de riscuri; în toată zona fostului bloc sovietic funcţionează potenţiali poluatori. Unii sunt moşteniri şubrede ale perioadei comuniste, privatizate în grabă; alţii sunt construcţii noi, ridicate, însă, fără a respecta normele de mediu. În ambele cazuri, antreprenorii au urmărit doar profitul imediat. Alături de Ungaria, vecinii ei Slovacia şi România, se află pe lista ţărilor în care, au constatat reprezentanţii instituţiilor europene, există astfel de puncte nevralgice, posibile surse de dezastre chimice.

Autori: Stefan Bos / Cristian Ştefănescu
Redactor: Rodica Binder