1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Şanse reduse de pace în Orientul Mijlociu

Klaus Kastan / Petre M. Iancu 25 februarie 2009

Emisarul special american a plecat azi în Orientul Mijociu. E cea de-a doua misiune pe care o întreprinde în regiune George Mitchell, în intervalul scurt de la numirea sa în funcţie.

https://p.dw.com/p/H0xG
George Mitchell, emisarul special american pentru Orientul MijlociuImagine: AP / DW

Vizita are drept scop să relanseze procesul de pace israeliano-palestinian. În Mitchell, care-şi datorează renumele negocierilor pe care le-a mediat cu succes în Irlanda de Nord s-au pus multe speranţe la Washington. Dar cât de întemeiate sunt ele? Va putea oare Mitchell să facă minuni?

În timp ce la Washington prea puţini cred într-o atare eventualitate, la Ierusalim vizita sa a declanşat şi oarecari aprehensiuni.

Faptul că Mitchell revine după un răstimp extrem de scurt în Orientul Mijlociu nu e , desigur, lipsit de semnificaţie. Casa Albă semnalizează astfel că încearcă să preia în zonă un rol mai activ decât cel deţinut de administraţia americană anterioară.

Dar nici Casa Albă nu se aşteaptă probabil ca Mitchell să se poată da de trei ori peste cap şi să reuşească simultan să facă rapid pace între israelieni şi palestinieni. Situaţia e prea puţin generatoare de speranţe.

Cu toate acestea, Barack Obama anunţase oarecari schimbări de curs în diplomaţie. Dar, potrivit experţilor din Washington, acestea ar urma să vizeze în special politica faţă de Rusia, Asia, Iran, şi faţă de teatrele de război din Irak şi Afganistan mai degrabă decât conflictul dintre evrei şi arabi.

În ce priveşte Orientul Mijlociu, Obama ar vrea să împace în zonă şi capra şi varza. Noua administraţie a lansat mesaje pozitive şi unei tabere şi celeilalte. Statului evreu Obama i-a promis că „America se simte responsabilă pentru securitatea Israelului. Şi vom sprijini întotdeauna dreptul Israelului de se apăra în faţa ameninţărilor. Timp de ani zile organizaţia Hamas a tras cu rachete în cetăţenii israelieni nevinovaţi,. Nici o democraţie nu poate admite o asemenea primejdie pentru propriul popor”, a precizat Obama textual.

La fel de promiţătoare s-a vădit însă şi declaraţia adresată la un post tv arab musulmanilor, şi deci şi palestinienilor, de către noul şef al Casei Albe. Care a spus că misiunea sa faţă de lumea islamică „e să le spun oamenilor că americanii nu sunt duşmanii lor. Am făcut şi greşeli uneori, nici noi nu suntem perfecţi. Clar e însă că nu nea-m născut ca putere colonizatoare. Şi nu există nici un motiv să nu stabilim relaţii bazate pe acelaşi respect, pe care l-am avut unii pentru alţii acum 20 sau 30 de ani. În rest doresc să fiu evaluat în funcţie de faptele, nu de vorbele mele, a mai adăugat Obama.

Ceea ce, după cum se afirmă frecvent, ar reprezenta o schimbare de ton faţă de cel al administraţiei precedente. Potrivit lui Soner Cagaptay, expertul unui thinktank din Washington, stilul lui Obama e multilateralist. Cagaptay crede că preşedintele se va consulta cu mulţi, inclusiv cu ţări inamice precum Siria şi Iranul, înainte de a-şi adopta deciziile. Aceasta va fi, potrivit lui, principala diferenţă faţă de politica externă din trecut.

Pe de altă parte, consilierii lui Obama nu se arată prea încântaţi de rezultatul alegerilor israeliene, care i-au adat câştig de cauză dreptei. Unii politologi susţin că negocierile de pace nu se vor mişca din loc în cursul anului curent, între altele pentru că premierul desemnat, Netanjahu, refuză ideea de concesii teritoriale în schimbul păcii. Or, fără asemenea concesii s-ar putea nărui speranţa unor specialişti ai administraţiei, de-a despărţi Damascul de Teheran şi de-a atrage Siria în barca americană şi a ţărilor arabe moderate, prin promisiunea retrocedării, de către israelieni, a Podişului Golan, cucerit în războiul din iunie 1967.

La rândul lor, unii oficiali israelieni se tem că noua administraţie ar putea supune statul evreu la presiuni financiare, reducându-i ajutorul militar dacă nu acceptă satisfacerea revendicărilor teritoriale arabe.