1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Învăţămîntul şi lipsa competiţiei

9 septembrie 2010

Investiţia unui stat în învăţămînt este cu siguranţă cea mai profitabilă, dacă statul respectiv urmăreşte o strategie coerentă pentru formarea forţei de muncă viitoare.

https://p.dw.com/p/P7VI
Imagine: picture-alliance/dpa

Despre sistemul nostru de învăţămînt am auzit rareori cuvinte de laudă, dar şi acestea veneau de la patriotarzi care comparau nivelul de cunoştinţe al unui elev român din clasa a patra cu acela al unui elev american din aceeaşi clasă. Elevul român era cu mult mai "deştept" decît elevul american. Altfel spus, era cu mult mai îndopat cu cunoştinţe.

Examenul de bacalaureat din anul acesta, la care promovabilitatea a fost cea mai mică din ultimii zece ani, ne pune în faţa unei întrebări legitime: au fost oare absolvenţii de liceu mai slab pregătiţi decît în anii precedenţi? După părerea mea, nimic concret nu poate să conducă la un răspuns afirmativ.

Mai degrabă răspunsul se află la Ministerul Educaţiei, în sensul că acesta a impus mai multă rigoare în evaluarea elevilor. Aceasta cu atît mai mult cu cît la unele facultăţi accesul în învăţămîntul superior se face în baza examenului de bacalaureat. Chiar şi aşa stînd lucrurile, măsurile ministerului nu au fost întru totul sprijinite şi de profesori, care în multe cazuri i-au supraevaluat pe elevi.

Un alt aspect este că în majoritatea cazurilor media generală a celor patru ani de liceu este semnificativ mai mică decît media de la bacalaureat. Asta spune multe despre cît contează acest examen, atît pentru elevi, dar şi pentru profesori.

Sistemul nostru de învăţămînt continuă să pună pe primul plan memorarea de cunoştinţe, nu formarea deprinderilor de a gîndi, de a cerceta, de a descoperi singuri sensuri insolite ale realităţii în care ne mişcăm. Într-un cuvînt, învăţămîntul nostru este neatractiv, iar mulţi dintre profesori îşi ţin orele într-o rutină pe care elevul o ştie.

Mulţi din elevii noştri, chiar şi la sfîrşitul liceului, nu ştiu să povestească – ceea ce este după părerea mea una dintre cele mai mari lipsuri ale şcolii româneşti. Această lipsă se datorează faptului că elevii nu mai citesc, ceea ce conduce la un vocabular extrem de sărac, dar şi dezinteresului profesorilor de a le cultiva această frumoasă deprindere.

Lipsa de motivare, atît a profesorilor şi elevilor, dar şi a părinţilor a făcut să avem un sistem de învăţămînt închistat, mecanic, fără creativitate şi fără viaţă. Profesorii acuză pe bună dreptate salariile mici şi în general subfinanţarea învăţămîntului, însă asta nu poate fi o scuză pentru a se descalifica în profesia lor.

Cînd ideea de concurs şi performanţă nu mai motivează un elev, atunci avem o problemă cu întregul sistem.

Îmi aduc aminte cînd, cu mulţi ani în urmă, un elev din satul meu intra la facultate, atunci tot satul era în sărbătoare. Acum elevii nu mai "intră" la facultate, ci "se înscriu". Am pierdut, aşadar, frumuseţea şi limbajul interior al competiţiei.

Autor: George Arun
Redactor: Vlad Drăghicescu