Între stabilitate şi democraţie

Noul premier „numit de Mubarak ar urma să introducă reforme, dar nimeni nu ştie cum ar putea arăta ele”, se îngrijorează Frankfurter Allgemeine Zeitung, care scrie: „Demonstranţii n-au încredere în promisiunile puterii. Militarii sunt instanţa care va determina viitorul ţării, dar îndărătul lor se află SUA. 1,3 miliarde de dolari, din ajutoarele în valoare de două miliarde acordate de americani, anual, Egiptului, intră în buzunarul militarilor”.

Or, America se confruntă cu o dilemă, remarcă în context ziarul din Frankfurt, care crede că, pe de o parte, SUA nu doresc să-şi abandoneze aliatul strategic, pe de alta, ar avea datoria „de a contribui la introducerea în Egipt a unor schimbări acceptabile".

Pare însă că editorialistul german e în urmă cu ştirile. Potrivit multor analişti israelieni, SUA l-au abandonat rapid pe liderul egiptean Hosni Mubarak. După cum aflăm între altele dintr-un comentariu apărut în ziarul Jerusalem Post, acest abandon lansează un semnal extrem de pernicios procesului de pace din regiune. Fiindcă, pe de o parte, America pare a nu şti ce face, iar pe de alta, ar transmite atât statelor arabe moderate cât şi Israelului un mesaj implicit, potrivit căruia „America îşi părăseşte grabnic prietenii, la greu".

Şi Nürnberger Nachrichten admite că, spre deosebire de israelieni, americanii s-au şi dezis, „cel puţin moral, de preşedintele egiptean care se clatină". Or, „nu doar statul evreu se teme de virtuala debarcare a lui Mubarak şi avertizează statele occidentale să-l susţină pe liderul de la Cairo, ci, în mod picant, şi palestinienii de pe malul apusean al Iordanului".

Fiindcă tocmai preşedintele egiptean „garantează securitatea conducerii palestiniene, în frunte cu Mahmud Abbas", ne informează acelaşi cotidian bavarez. În care mai citim: fără Mubarak n-ar fi putut avea loc nici negocierile dintre palestinieni şi Israel, nici cele interne, palestiniene, dintre Hamas, care controlează fâşia Gaza, pe de o parte, şi gruparea Fatah a lui Mahmud Abbas, pe de alta.

De poziţia dificilă în care se găseşte Israelul în urma revoltei egiptene se ocupă şi ziarele germane de stânga. Süddeutsche Zeitung critică restanţele israeliene în materie de concesii în negocierile de pace cu arabii şi recomandă executivului de la Ierusalim „să se pregătească pentru o periculoasă perioadă de instabilitate".

Că ecuaţia regională e net prea complicată pentru a se putea miza otova pe demonstranţii egipteni şi că între dezideratul înlăturării unei dictaturi precum cea a lui Mubarak şi menţinerea stabilităţii regionale se cască hăul unei contradicţii dureroase reiese şi din alte comentarii.

Rhein Neckar Zeitung admite că Egiptul a fost, sub Mubarak, „un partener de încredere al occidentului, încă din epoca negocierilor de la Camp David” şi a încheierii păcii cu statul evreu în anii 70 ai veacului trecut. Dar ziarul nu vede cum s-ar putea continua susţinerea unui regim care mizează pe represiune. Ca atare ziarul crede că atât Israelul, cât şi SUA şi Europa occidentală ar avea tot interesul să însoţească în mod înţelept schimbările din Egipt, inclusiv debarcarea actualului preşedinte.

Ziarul berlinez Die Welt se arată uimit de vehemenţa cu care şeful diplomaţiei germane, Westerwelle, cere democratizarea Egiptului, ştiut fiind că, prin tradiţie, „Germania s-a abţinut în genere de la luări de poziţie când au început să se clatine guverne şi regimuri străvechi precum cel egiptean”. Ziarul recunoaşte însă că stabilitatea datorată dictatorilor este, în genere, înşelătoare şi „facilitează acumularea de frustrări care pot lesne erupe”.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz