Între clişee şi autenticitate

În săptămîna extinderii Uniunii Europene, cotidianul GENERAL-ANZEIGER, care apare la Bonn, se întreabă dacă germanilor le merge mai rău decît vecinilor. Cea mai importantă mînâ de ajutor este, de fiecare dată, cea care porneşte din propriul umăr – un adevăr uitat, se spune în comentariul ziarului din fosta capitală federală. Se caută cu prea multă insistenţă firul de păr în supă – cu alte cuvinte, standardul real de viaţă al germanilor este mult mai ridicat decît cel etalat. Probabil, cum remarcă săptămînalul DIE ZEIT, unii dintre noii europeni practică impozite de dumping, probabil că alţii vor învăţa abia de acum cît de competitive le sunt, de fapt, produsele – cu toate micile probleme, costurile extinderii sunt mult mai reduse decît ar fi cheltuielile pe care statele Uniunii ar trebui să le suporte dacă ar lăsa Estul pe dinafară.

Dar despre extindere se va mai scrie, zilele acestea. Reprezentanţi din 55 de state, de la Vancouver la Vladivostok, au venit la Berlin pentru a discute despre anti-semitism. Clişeele anti-evreieşti au supravieţuit războaielor, orînduirilor sociale şi globalizării, constată AACHENER ZEITUNG, adăugînd: stereotipuri înlocuiesc faptele autentice. Aşa cum nu întreaga Germanie poate fi condamnată pentru Holocaust, la fel ar trebui să fie evident că nu se pot proclama sentinţe colective în cazul nici unui popor, a nici unei comunităţi religioase. Ideea este completată de HANDELSBLATT: cine are îndoieli cu privire la politica lui Ariel Sharon nu este antisemit – în fapt, cei mai severi contestatari ai premierului israelian se află în Parlamentul statului evreu. Iar cei care acuză de antisemitism criticile la adresa premierului de la Ierusalim nu fac decît să aţîţe antisemitismul, încheie ziarul oamenilor de afaceri, care apare la Düsseldorf. Cu toate acestea, creşterea numărului de incidente antisemite este o evidenţă a ultimilor ani, în special în Franţa, după declanşarea actualei ediţii a Intifadei. Conferinţa de la Berlin, observă DIE WELT, lasă o serie de întrebări nu doar fără răspuns ci, pur şi simplu, nepuse. De ce, de exemplu, nu au fost invitaţi la discuţii şi reprezentanţii musulmanilor europeni – priviţi deopotrivă ca sursă parţială a problemelor dar şi ca parte indispensdabilă a soluţiilor? Sau: de ce nu se vorbeşte despre cît din libertatea de exprimare poate fi sacrificat în luptă împotriva anti-semitismului? Bulevardierul BILD face o excursie în istoria relaţiilor germano-evreieşti – care nu înseamnă doar Holocaust ci şi Heinrich Heine sau Lion Feuchtwanger, intelectuali evrei care au iubit Germania, au iubit limba şi cultura germană. Adevărul este simplu, scrie ziarul care apare la Hamburg: există germani buni şi răi, există evrei prietenoşi şi aroganţi. Germanii şi evreii au perspective comune – context în care antisemitismul nu poate să aibă viitor în Europa. Pericolul real, pentru evrei, vine, în acest moment, dinspre terorismul internaţional. Iată de ce NEUES DEUTSCHLAND gsăeşte bună ideea organizării de conferinţe pe tema antisemitismului la Cairo, la Amman sau la Riad.

Sau, poate, la Damasc, acolo unde, scrie POLITIKEN, din Copenhaga, o dictatură a ţinut scut terorismului – pînă cînd, iată, dictatorul a văzut teorismul cu ochii. Aşa că preşedintele sirian ar trebui să se preocupe de modernizarea sistemului politic din ţara sa. Pînă la urmă, sugerează SALZBURGER NACHRICHTEN, mîna liberă pe care liderul de la Damasc a dat-o teroriştilor se poate întoarce împotriva sa.

Încheiem cu NEUE ZÜRCHER ZEITUNG şi interesul constant manifestat de ziarul elveţian faţă de Republica Moldova. De data aceasta se vorbeşte despre reluarea, după cinci luni, a negocierilor privind soluţia transnistreană. Şansele de reuşită sunt, notează cotidianul care apare la Zürich, mici.