Între cer şi pământ

Neobişnuitul proiect-pilot care se adresează în exclusivitate tinerilor le oferă acestora posibilitatea de a se căţăra la peste 10m înălţime peste plase şi poduri de lemn amplasate în interiorul bisericii Liebfrauenkirche. "Isus a urcat munţi şi a căutat pilde din imediata-i apropiere. S-a uitat în jurul Lui şi s-a întrebat cum le poate transmite semenilor un mesaj aşa încât să se facă înţeles. La fel e şi cu proiectul nostru. Căţăratul nu este decât forma prin care vrem să le transmitem mesajul", explică părintele Bernd Steinrötter.

O nouă cale de a transmite credinţa în care iniţiatorii proiectului cred cu tărie. Totodată este şi un lucru necesar având în vedere că tinerii manifestă, în număr tot mai mare, dezinteres faţă de Biserică şi religie în general. Conform unui studiu al Institutului Sinus din Heidelberg, deşi nu sunt atei, circa 65% din tineri nu percep mesajul Bisericii.

Nu puţini sunt cei care critică acţiunea bisericii din Gelsenkirchen, dar iniţiatorii proiectului se bucură de prezenţa fiecărui tânăr care calcă pragul bisericii, chiar şi numai pentru a se căţăra. Şi, într-adevăr, se pare că tinerii se bucură de această posibilitate inedită de petrecere a timpului liber. "Încercăm să asociem experienţa fiecărui căţărător din biserica noastră cu situaţii din viaţa reală cu trimitere la credinţă. De exemplu: când efectuaţi o coborâre în rapel trebuie să aveţi încredere în cel care ţine corzile. Cu Dumnezeu e la fel. Există situaţii în viaţă când nu ai sprijinul nimănui şi atunci singurul pe care te poţi baza este El", adaugă părintele Steinrötter.

Dar nu toţi micii căţărători din biserica Liebfrauenkirche sunt conştienţi de legătura dintre proiect şi sfintele învăţături. "În timp ce mă căţăram nu m-am gândit nicio secundă la locul în care mă aflu. Când am ajuns pe platforma aceea înaltă şi am văzut totul de sus m-am bucurat că am ocazia să privesc acest loc şi dintr-o altă perspectivă. Dar în vreme ce urcam m-am concentrat la alte lucruri, nicidecum la Biserică" - spune Miriam, în vârstă de 17 ani.

Lisa, 16 ani, vede lucrurile în mod asemănător: "M-am bucurat că prietena mea e alături de mine acolo sus, dar nu m-am gândit la Dumnezeu, ci mai degrabă la amica mea ca la o persoană de încredere. Ştiam că îmi va da mâna şi că împreună vom reuşi să ajungem. Am fost sigură că dacă este ea lângă mine nu mi se poate întâmpla nimic rău."

Cu sau fără credinţă în forţa divină, şi tinerii au început să vină la biserică, dar la întrebarea dacă, acolo sus, Dumnezeu se simte mai aproape trebuie să răspundă fiecare. Posibilitatea există până la sfârşitul anului 2010. După aceea proiectul se încheie.

Autor: Andre Sarin /CS

Editor: Rodica Binder