Întoarcerea spăşită la consens

Încercarea de a oferi legii electorale un fundament etic a eşuat răsunător. ONG-urile finanţate din Occident porniseră prin 2003-2004 o campanie împotriva listelor de partid, în care vedeau o formă de complot împotriva societăţii. Corupţia, incompetenţa, loialităţile ascunse sau, cu alte cuvinte clientelismul, erau toate puse pe seama sistemului electoral cu listă de partid. Reformarea sistemului electoral a părut să fie, din această perspectivă, corelarea unor proceduri tehnice de distribuire a mandatelor cu un obiectiv de natură morală. Campania a avut un succes neaşteptat, de vreme ce, după anul 2005, o majoritate covârşitoare se pronunţa pentru alegerea candidaţilor în sistem uninominal.

Alegerile din 2008 au dovedit însă că tehnicile electorale sunt oarbe la moralitatea candidaţilor. Mai mult, dezamăgirea care a urmat a convins pe toată lumea că tehnica electorală nu poate fi aşezată pe un temei mai ferm şi că, la urma urmelor, rămâne o simplă convenţie. Tehnicienii politicii ştiau acest lucru de multă vreme, iar preşedintele Traian Băsescu, care nu îşi făcuse nici el iluzii, încercase de fapt să atingă un obiectiv mai palpabil: destructurarea vechiului sistem de partide şi crearea unui sistem politic bipartizan.

Atât idealismul „societăţii civile” cât şi intenţiile ofensive ale preşedintelui au fost însă dezminţite. Războiul civil din sânul dreptei, reafirmarea neaşteptată a partidelor mici şi căderea în ridicol a revoluţiei morale încurajează astăzi o perspectivă mai realistă.

În orice caz, sistemul electoral a revenit în centrul atenţiei şi majoritatea partidelor au avansat propuneri foarte precise. Cu excepţia de înţeles a PDL, toate celelalte grupări par grăbite să clarifice subiectul acesta atât de spinos şi să-l repună pe baze consensuale. Cel mai grăbit este UDMR care vrea să profite acum cât mai este la guvernare. Marko Bella a declarat joi că se pronunţă „pentru o schimbare rapidă şi radicală a sistemului electoral".

UDMR propune păstrarea actualelor colegii electorale şi dublarea lor cu o listă de partid. Propunerea UDMR seamănă mult cu sistemul electoral german care, deşi conţine votul în circumscripţii uninominale rămâne, prin modul de atribuire a mandatelor, un sistem proporţional.

Dar mai semnificativ este că propunerea UDMR merge în acelaşi sens cu opţiunile social-democraţilor. Adrian Năstase a făcut o prezentare amplă a propunerii PSD, asumând explicit preluarea modelului electoral german, care propune alegătorului 2 buletine: unul pentru alegerea unui candidat ales în circumscripţiile uninominale şi celălalt pentru alegerea unei liste de partid. Sistemul acesta este de fapt singura modalitate logică de a împăca exigenţa alegerii uninominale cu finalitatea proporţională.

Liberalii în schimb, încurajaţi de popularitatea lor tot mai mare, s-au pronunţat pentru un sistem majoritar. Practic s-au schimbat rolurile: dacă PDL intenţiona în trecut să lichideze PNL-ul, acum liberalii, cel puţin aparent, urmăresc distrugerea totală a vechilor rivali.

Partidul aflat la guvernare şi-a tocit însă ambiţiile şi liderii prudenţi se pronunţă şi ei, deocamdată neoficial, în favoarea proporţionalităţii.

Într-un anumit sens, „aventura Băsescu" cu aura ei de reformism radical şi de intransigenţă etică a luat sfârşit. Perioada care a început în 2005 a provocat o surescitare mai mare decât putea suporta societatea românească. Riscul este ca liberalii, iluzionaţi de succesul lor de moment, să nu repete greşeala de a-şi alege obiective peste puterea lor.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Medana Weident