Întoarcerea Huliganului - romanul lui Norman Manea în traducere germana, devenit best seller în Germania

L-am întîlnit pentru prima oara pe Norman Manea la Koeln în 1996. Era cu un an înaintea primei sale reveniri în România pe care o parasise definitiv cu un deceniu în urma. Continuînd sa scrie în limba româna si dincolo de Ocean, în Statele Unite , unde s-a stabilit si este profesor la Bard College, purtîndu-si "casa fiintei" limba materna - româna - în spate precum melcul cochilia,( cum suna si titlul uneia din cartile sale) , Norman Manea continua sa fie receptat drept un scriitor român, cum de altfel se si autodefineste. . In aceasta postura, sosit într-un turneu în Germania, cu un nou popas la Koeln, autorul a fost instantaneu confruntat cu includerea neasteptat de rapida în topul literar a talmacirii (excelente) în germana sub semnatura lui George Aescht a romanului sau autobiografic Intoarcerea Huliganului editat la Polirom în 2003 în original si lansat recent la Hanser Verlag din Munchen.

Romanul poarta în germana, în subtitlu , o precizare care ne trimite cu gîndul la James Joyce: "un autoportret". , nu este cel al artistului din tinerete ci al scriitorului la anii deplinei maturitati.Dar privirea în oglinda scrisului este si una profund retrospectiva, cu rezonante intime si istorice deopotriva. . Un juriu literar din Dortmund a considerat romanul lui Norman Manea drept Cartea lunii. Suplimentul literar al cotidianului Die Welt concede Întoarcerii Huliganului acelasi" statut" . Romanul se impune concomitent si pe lista succeselor întocmita de postul de radio si televiziune SWF. Îl regasim în top pîna si în Elvetia. Pe acest fundal , turneul lui Norman Manea prin Germania nu putea scapa neobservat de mass media chiar daca la Koeln, seara de lectura s-a desfasurat într-o librarie ceva mai modesta, dar cu traditie, aceeasi în care îl întîlneam pe autor si în urma cu 8 ani(Kaiser Buchhandlung) .

Din fidelitate si respect fata de însufletita librareasa coloneza, legat de orasul Koln si prin mentorul sau Heinrich Boll, animat de dorinta de a proteja o breasla pe cale de disparitie - cea a micilor librari, experti, promotori ai realelor valori literare dar straini de mercantilismul agresiv al asa numitelor "events" , nepotul de librar din Bucovina a acceptat aparitia sa în public în metropola renana, , dincolo de reflectoarele televiziunii sau de morga oficiala a unor institutii.

In urma cu 8 ani, interviul pe care Norman Manea mi l-a acordat tot la Koln începea cu o explicatie pe care i-o cerusem în termeni aproape ultimativi: cea a succesului sau, la acea vreme. Intre timp, Norman Manea si-a consolidat renumele, publicînd eseuri si în paginile presei germane si occidentale , tematizînd experienta exilului, amintirile legate de România dar si noile sale prietenii literare: Saul Bellow, Philipp Roth. Cum alfel putea începe acum lungul nostru dialog decît cerîndu-i lui Norman Manea sa marturiseasca cum se simte, cum s-a obisnuit cu succesul de care are parte aici în apus. Aparent anecdotica, întrebarea a declansat un raspuns mai lung decît ma asteptam, la capatul caruia scriitorul, care se pare ca nu-si vede pe deplin recunoscut talentul în România, admite ca se simte confortabil în postura unui autor destul de dificil dar bine citit aici în apus .(În treacat fie spus, traducerea în italiana a Intoarcerii Huliganului , este si ea foarte proaspata.)

Norman Manea si-a început periplul german la Frankfurt pe Main ; turneul continua si el include popasuri în mai multe orase si metropole: Berlin, Munchen, Leipzig (la salonul de carte).

Sa fie ore Germania tara în care cartile lui Norman Manea sunt cel mai favorabil primite? Scriitorul trece pe buna dreptate (cîta vreme continua sa scrie în româna) drept unul din cei mai reprezentativi autori români iar dintre confratii sai contemporani el este si cel care are numarul cel mai mare de carti traduse. Neîndoielnic, în Germania exista o sensibilitate diferentiata, sporita fata de destinul familiei acestui scriitor, fata de propria lui soarta, de exilat, de rescapat al Holocaustului si al totalitarismului comunist. Din scrierile lui Norman Manea se degaja un scepticism discret, neagresiv, un abia continut sarcasm , o nostalgie deloc lacrimogena nelipsita de tentele unei amaraciuni la care , cei care au cunoscut ororile totalitarismelor precum si cele savîrsite de înaintasii lor în numele unor doctrine aberante , inumane, intolerante si destructive, nu pot ramîne sub nici un pretext, indiferenti.

Dar dincolo de aceste componente si reactii pe care le stîrneste, , scriitura lui Norman Manea, acea "gramatica fracturata " a naratiunii si a frazei, întru totul congruenta cu "povestea vietii" , balansul ei între traditiile literaturii abrsurdului sau cele ale suprarealismului, referintele livresti , înrudirea unor texte sau fragmente cu mai mai îndepartata proza a unui Musil , Kafka, sau Kundera, invocarea lui Proust în repetate rînduri, releva indiscutabile compatibilitati europene. Iesirea din provincialism, disocierile subtile pe care autorul le face nu doar în discursul sau despre literatura si viata, ci în chiar textul scrierilor sale literare, departajarea a ceea ce s-ar putea numi identitate si destin personal de entitatea umana - sunt convingatoare tocmai pe terenul unei razante pierderi a reperelor.

Intoarcerea Huliganului este poate cartea care, pîna la ora actuala, pare a întruni surprinzator de omogen tocmai cîteva dominante ale identitatii literare ale acestui scriitor român. Impresia mi-am creat-o atît în urma lecturii volumului, a dialogului avut cu autorul, cît si a serii de lectura la care am asistat. Si din nou, în paranteza fie spus, contrastul dintre titlul agresiv si imaginea de pe coperta editiei germane (fotografia autorului pe la vreo patru cinci ani, calarind cuminte un calut de lemn) nu putea sublinia mai delicat si mai expresiv în acelsi timp, oroarea unor episoade ale istoriei în care nici macar inocenta absoluta a pruncilor nu a i-a putut împiedica pe faptasi sa-si savîrseasca crimele.