Încordări de muşchi retorici

Iată doar câteva din întrebările pe care şi le pun observatorii occidentali.

Cotidianul berlinez Die Welt consideră că recenta încordare a muşchilor iranieni e semn de mare slăbiciune a regimului mullahilor din Teheran, care „se simte din ce în ce mai strâmtorat de crescânda presiune internaţională” şi reacţionează ca atare - provocând, în loc să coopereze.

Ziarul vede în manevrele iraniene un joc tactic „cu frica pe cât de larg răspândită pe atât de exagerată” provocată de presupusa, dar inexistenta capacitate a Teheranului „de a incendia întreaga regiune”.

Varii ziare de stânga, precum Frankfurter Rundschau sau Badische Zeitung, dau glas acestor temeri, cerând Israelului să de ascultare administraţiei Obama şi să nu atace Iranul.

Analiştii se mai opresc şi asupra altor muşchi încordaţi verbal, în speţă asupra belicoaselor declaraţii ale lui Vladimir Putin. Care n-a reuşit să-şi modernizeze ţara şi să combată corupţia, dar continuă să viseze la "Rusia Mare" şi îşi compensează eşecul practicând, retoric, un soi de nou „culturism politic”, după cum afirmă Nordwest-Zeitung din Oldenburg.

Înaintea alegerilor prezidenţiale, Putin „încearcă să strângă puncte nu doar din propaganda privind scutul antirachetă al NATO, ci şi „extrăgând capital din vechea traumă a ruşilor atacaţi de Hitler”, relevă Osnabrücker Zeitung.

Ziarul, care nu crede că simpatia pentru Putin va spori în acest fel în rândul clasei de mijloc, „dar ar putea să se amplifice în mediul rural şi în rândul alegătorilor vârstnici”, ştie şi cărui scop îi vor servi masiv reînarmatele şi consolidatele forţe armate ruseşti: cuceririi bogăţiilor din subsolul arctic.

În răstimp, „Germania se bucură de Joachim Gauck”, titra luni ediţia scrisă a cotidianului Die Welt, citând lideri politici de la guvern şi din opoziţie, potrivit cărora fostul şef al Oficiului de administrare a arhivelor Stasi reprezintă „o mare şansă pentru un nou început” şi „va spori reputaţia Germaniei”.

În acest sens s-au exprimat liderul opoziţiei social-democrate, Gabriel, precum şi ministrul de externe liberal, Westerwelle. Die Welt semnalează şi revolta comuniştilor din aşa-numitul Partid al Stângii, indignaţi de ascensiunea lui Gauck, care ar fi, potrivit lor, „un candidat al inimilor reci” şi „un apărător al capitalismului financiar”.

Gauck, „prietenul fără de partid al democraţiei de partid", după cum îl numeşte ziarul berlinez, elogiindu-l ca simbol al libertăţii, „nu va fi o personalitate comodă”, admit nu doar Die Welt, ci şi, de pildă, Stuttgarter Zeitung ori Thüringische Landeszeitung.

Unele ziare arată cu degetul spre Angela Merkel, constatând că şefa executivului de la Berlin ar fi preferat alt candidat, despre care să nu se poată spune că reprezintă eşecul ei, de la ultimul scrutin prezidenţial, când cancelarul l-a respins pe Gauck, optând în favoarea lui Wulff.

Süddeutsche Zeitung o critică, în context, pe Angela Merkel, în timp ce Frankfurter Allgemeine Zeitung îi ia apărarea, reliefând că nici ea, nici alţi membri ai partidelor creştine nu puteau să ştie ce anume avea să le rezerve viitorul în persoana lui Wulff.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ovidiu Suciu