În vizită la Cambridge

Colegiul e foarte mic, rafinat şi foarte vechi. Printre absolvenţi se numără laureaţi ai premiului Nobel, foşti premieri, poeţi renumiţi sau actori celebri. Instituţia pune preţ, în primul rând, pe sfera privată - susţine conducerea şcolii. Studenţilor intervievaţi li s-a permis să-şi dezvăluie numai prenumele. Numele colegiului rămâne anonim. Oricum, universitatea Cambridge nu are nevoie de publicitate.

Kings College, Magdalen College, Trinity sunt doar câteva din cele 31 de instituţii de învăţământ ce aparţin universităţii Cambridge. Bătrâna şcoală de elită împlineşte anul acesta 800 de ani. O diplomă eliberată de Cambridge reprezintă un avantaj uriaş pe orice CV din lume.

"La Cambridge e cool. Fiecare munceşte pe brânci", spune Edmund în timp ce-şi împinge bicicleta veche şi ruginită către sediul colegiului. Studentul în vârstă de 20 de ani pare relaxat."Când vine să mă viziteze, sora mea spune că oamenii de aici nu arată normal. Toţi par îngânduraţi", adaugă Edmund. "Dar, clar, Cambridge înseamnă o lume mică, plină de intelectuali."

Tânărul vine din Scoţia. La universitate studiază literatură engleză şi franceză. Formarea sa şcolară seamănă cu cea a celorlalţi colegi: ciclul primar la o instituţie de stat, apoi o şcoală privată. Dar pentru admiterea la Cambridge nu este nevoie numai de note foarte bune, ci candidaţii trebuie să lase o impresie excelentă şi la interviu. În vederea susţinerii acestuia, Edmund s-a pregătit săptămâni întregi.

Grea şcoală!

Studentul îşi lasă bicicleta lângă ghereta medievală a portarului si se îndreaptă către sala de mese. Edmund explică principiul pe care s-a bazat conducerea şcolii atunci când a pus la punct regulamentul de funcţionare a instituţiei: "Angajăm oameni să vă facă patul, să vă spele vasele, să vă supravegheze, să vă controleze şi să vă gătească. Voi trebuie să vă concentraţi numai asupra studiului."

Săptămânal, Edmund trebuie să pregătească două eseuri. De două ori pe săptămână are loc întâlnirea individuală cu un profesor îndrumător. Deşi sunt solicitante, aceste întâlniri au rostul lor - spune Edmund: "Înveţi să gândeşti rapid, să fii pregătit să reacţionezi, să te stăpâneşti şi să ocoleşti întrebările incomode. Este un antrenament remarcabil pentru viitorii politicieni."

Edmund mai spune că nici dineurile oficiale nu sunt o plăcere căci, cine ia loc la masă lângă un profesor, trebuie să întreţină conversaţii dificile, să-şi argumenteze părerea sau să ofere contraargumente.

Timp liber

Seara, în capela colegiului, se adună numai o mână de studenţi. Ceva mai mulţi pot fi zăriţi la bar. Mulţi se relaxează în faţa consolelor pentru jocuri video, cu câte o sticlă de bere în mână. Pe peluza din curtea interioară a şcolii s-au adunat "bobocii": studenţii din anul întâi se duc la cină. Astăzi o fac în ţinută de gală: fetele - rochii de seară decoltate, băieţii - smoking.

Peste un an, Edmund termină facultatea. Încă nu s-a gândit ce va face mai încolo. Până acum a făcut practică la o bancă din Londra şi la BBC. Pe perioada vacanţei va lucra, cu statut de colaborator, la o editură. Pentru studenţii de la Cambridge, obţinerea unui loc de practică nu reprezintă nicio dificultate. "Câtă vreme îmi face plăcere, nu contează în ce domeniu activez. Dar am sentimentul că, după ce voi termina şcoala, voi face ceva foarte important."

Autori: Ruth Rach, Claudia Ştefan
Redactor: Rodica Binder