În patrie, după moarte

Radiša Mihajlović Drnda câştigă mulţi bani de pe urma aducerii acasă a rămăşiţelor imigranţilor morţi în străinătate. Firma sa, "Drnda Internacional", cu sediul în oraşul Pozarevaţ, Serbia, este una din cele mai mari companii de pompe funebre din ţările fostei Iugoslavii. El apreciază că patru cincimi din imigranţi vor să fie înmormântaţi în ţara de origine. Mulţi dintre aceştia s-au născut în fosta Iugoslavie şi au trăit apoi în Germania. "Numai dacă părinţii sau bunicii au spus explicit să nu fie înmormântaţi în ţara lor de origine, rudele îi înmormântează în Germania, fiindcă este mai aproape", a declarat Mihajlović pentru DW.

Câţi imigranţi vor să părăsească Germania după moarte - asta nu ştie nimeni. Aşa-numitele paşapoarte pentru defuncţi, necesare pentru transportul rămăşiţelor pământeşti în străinătate, se eliberează de autorităţile locale şi nu se centralizează la nivel naţional. Se estimează însă că anual sunt transportaţi spre a fi înmormântaţi în străinătate 30.000 până la 40.000 de morţi.

Mulţi dintre defuncţi vor să fie înmormântaţi în patrie, deşi au trăit 20 sau chiar 40 de ani în Germania. Oamenii vor înapoi la rădăcini, explică Hicham el-Founti, din partea firmei "Înmormântări islamice" din Düsseldorf. "Asta arată legătura lor puternică cu ţara natală. Oamenii vor să fie înmormântaţi alături de strămoşi."

Dar, când e vorba de musulmani, dorul de locurile natale nu este singurul motiv care îi determină să părăsească Germania după moarte. "În tradiţia islamică, orice mormânt trebuie să fie orientat spre Mecca. În Germania, asta nu este posibil în toate cazurile. În plus, un musulman nu se înmormântează în sicriu. Ori, sicriul este obligatoriu în multe cimitire germane. Exceptarea de la regulă presupune proceduri birocratice interminabile", a explicat el-Founti.

Numai în landul german Renania de Nord-Vestfalia există între 6000 şi 8000 de cimitire, şi fiecare are un regulament propriu. Şi preţurile sunt foarte diferite. "Înmormântarea constituie, nu în cele din urmă, şi o chestiune financiară", a subliniat el-Founti. "Închirierea unui mormânt costă între 1000 şi 5000 de euro. După 20 de ani, urmaşii defunctului trebuie să ceară prelungirea termenului de închiriere şi să plătească din nou. Aşa că, pe termen lung, este mai ieftin să transporţi un defunct acasă, oricât ar părea de incredibil", spune el.

La "Drnda internacional", transportul unui trup neînsufleţit costă un euro pe kilometru. "Deci, dacă locul în care a survenit decesul se află la 1500 de kilometri depărtare de locul înmormântării, atunci trebuie plătiţi 1500 de euro", a explicat Mihajlović. Pentru distanţe mai mari este mai rentabil avionul, chiar dacă transportul unui sicriu în cala de bagaje costă cel puţin dublu faţă de un bilet normal la clasa economy.

În alte tradiţii, ducerea defunctului acasă este mai ieftină. La hinduşi, de pildă, cenuşa trebuie presărată în Fluviul Gange. Incinerarea are loc în Germania şi numai urna trebuie transportată în India. Rudele ori iau urna cu ele în bagaj, ori o expediază prin poştă. În Germania, hinduşii nu au un fluviu sfânt, iar presărarea în natură a cenuşii unui defunct este interzisă.