În lumea traficanţilor nu se simte criza

În lumea traficanţilor de persoane, nici urmă de criză. Cererea e la fel de mare ca înainte, logistica funcţionează impecabil graţie internetului, iar reţeaua e bine organizată. Totuşi, Joy Ezeilo - raportor special al ONU privind traficul de persoane - şi-a propus să strice piaţa acestor negustori:

"Traficul de persoane se numără printre infracţiunile care iau cel mai repede amploare. La nivel mondial, această activitate ilegală ocupă locul al treilea după traficul de arme şi comerţul cu droguri. Misiunea noastră este să transformăm acest tip de afacere într-una riscantă şi să distrugem posibilitatea traficanţilor de a mai face profituri."

Asupra dimensiunilor acestei afaceri există numai estimări. Din teamă sau de ruşine, multe victime nu depun plângere la poliţie. Joy Ezeilor crede că, în întreaga lume, ajung pe mâinile traficanţilor între 1,5 şi 2,5 milioane de persoane anual.

Povestea unei victime

Jana Kohut, din Bosnia, a fost o astfel de victimă. Femeia, acum în vârstă de 30 de ani, a fost răpită, sechestrată şi drogată în toamna lui 2004. Apoi, timp de câteva luni, a fost constrânsă să se prostitueze în Slovenia. Jana nu se sfieşte să vorbească despre experienţa amară prin care a trecut şi să spună şi celorlaţi ce a învăţat din ea:

"Există prejudecata că victime ajung numai oamenii din ţările Lumii a Treia, femeile fără carte sau cele de la ţară, dar nu este adevărat. Din păcate, această activitate ilegală funcţionează foarte simplu. O reţea formată din numai cinci persoane poate funcţiona multă vreme şi poate face bani frumoşi."

De regulă, traficanţii se orientează către ţările sărace ori către zone de conflict. Indiferent că este vorba despre exploatare sexuală sau prin muncă, sclavia modernă depinde, mai nou, de următorul factor:

"Încet, dar sigur, se conturează faptul că traficul de persoane se ghidează numai după cererea de pe piaţă. În primul rând, clienţii sunt cei care solicită un anumit tip de servicii. De aceea ne-am intensificat activitatea în ţările în care se practică acest comerţ ilegal şi în care există cerere", afirmă Jean-Philippe Chauzy, reprezentant al Organizaţiei Mondiale pentru Migraţie (IOM).

Soluţia?

În opinia raportorului special al ONU, Joy Ezeilo, guvernele comit o greşeală atunci când condiţionează şederea unei victime pe teritoriul ţării în care a fost traficată de colaborarea cu poliţia. "Aici este vorba despre lezarea drepturilor omului", adaugă Ezeilo.

Ca fostă victimă, Jana Kohut salută orice formă de sprijin din partea statului. Din propria experienţă a învăţat însă că nu întotdeauna se poate baza de autorităţi. De aceea, tânăra crede că printre cele mai eficiente arme în combaterea traficului de persoane se numără spiritul civic. Dacă în multe locuri din Europa se poate mobiliza şi tot oraşul pentru a da de urma unui căţel dispărut, de ce n-ar fi valabil acelaşi lucru şi-n cazul unei persoane?

"Dacă se fură un câine, cu siguranţă e găsit până în ziua următoare pentru că toată comunitatea participă la căutarea lui, iar asociaţiile pentru protecţia animalelor iau legătura imediat între ele. Dacă cineva vede câinele, transmite informaţia mai departe, iar animalul este găsit. Acest tip de responsabilitate ar trebui să existe şi în combaterea traficului cu persoane."

Autori: Claudia Witte, Claudia Ştefan
Redactor: Alexandra Sora