În Germania dispare pătura de mijloc
17 octombrie 2011
Venitul net lunar al unei familii din Germania a fost în 2008 de aproximativ 2900 de euro. Astfel se poate spune că germanilor le merge relativ bine din punct de vedere financiar. Totuşi, este vorba numai de o medie. Mulţi se află cu mult sub aceasta.
Săraci sunt consideraţi germanii care au la dispoziţie mai puţin de 60 la sută din suma menţionată, deci dacă au venituri mai mici de 899 de euro pe lună. În această categorie au intrat în 2008 15, 5 la sută din germani.
Majoritatea celor care trăiesc în sărăcie nu-şi mai pot permite concediul anual. Cei mai mulţi bani îi cheltuie pe chirie. Oamenii săraci trăiesc adesea în cartiere mărginaşe, murdare şi zgomotoase. Se întâmplă frecvent ca locuinţele lor să fie umede sau întunecoase. 16 la sută din cei săraci au declarat că fac economie la încălzire, iar o treime dintre ei nu reuşesc nici o dată la două zile să mănânce o masă caldă care să conţină şi carne.
Tendinţa care se poate observa este că, în decursul anilor, cei bogaţi devin şi mai bogaţi, iar cei săraci şi mai săraci. Cei mai bogaţi 20 la sută din populaţie câştigă mai bine de 36 la sută din venitul lunar la nivelul întregii societăţi, cei mai săraci 20 la sută trebuie să se mulţumească cu doar 9,4 la sută din acelaşi total. Discrepanţa dintre bogaţi şi săraci creşte, pătura de mijloc este pe cale de dispariţie.
Teoretic, societatea germană are o structură deschisă. Egalitate în faţa legii şi egalitate de şanse în sistemul de învăţământ - acestea sunt menite să-i ofere fiecăruia posibilitatea de a se ridica în funcţie de meritele şi performanţele sale. Totuşi realitatea arată cu totul altfel, după cum demonstrează raportul social pe 2011.
Aproape că nu există altă ţară în care obârşia socială să joace un rol atât de însemnat ca în Germania, când e vorba de şansele generaţiilor viitoare. În Germania, poziţia socială este foarte strâns legată de nivelul de educaţie. Părinţii cu studii academice se îngrijesc ca şi copiii lor să meargă la facultate. Se poate deci spune că şansele pentru educaţie şi obţinerea unui loc bun pe piaţa muncii se lasă moştenire de la o generaţie la alta. Din nefericire, opusul este la fel de valabil.
Nivelul de educaţie se răsfrânge de asemenea asupra aşteptării de viaţă. S-a putut constata că persoanele cu bacalaureat trăiesc în medie cu cinci ani mai mult decât cei care au terminat doar clasele obligatorii, fiindcă exercită meserii mai puţin solicitante fizic şi se îngrijesc mai mult de sănătate.
Autor: Rachel Gessat / Ioachim Alexandru
Redactor: Rodica Binder