1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

În Europa, cu orice preţ

23 noiembrie 2010

O rugăciune pentru refugiaţii fără nume. Serif Damadoglu, imam-ul localităţii Orestiada, de la punctul de trecere a frontierei cu acelaşi nume, este unul dintre puţinii care ştiu că acest loc este un mare cimitir.

https://p.dw.com/p/QCqr
Imagine: bilderbox

"Ultima oară am îngropat o fată din Somalia. S-a înecat în râul de la graniţă. Rudele care au supravieţuit au avut ocazia, mai târziu, să-şi ia rămas bun de la ea aici, la cimitir"

, povesteşte imamul.

Poliţia elenă nu mai face faţă numărului mare de imigranţi ilegali. De aceea, la graniţa turco-elenă au fost trimise şi patrule din partea agenţiei europene Frontex. Numai în 2010, au reuşit să treacă ilegal din Turcia în Grecia circa 30.000 de persoane. Însă posibilităţile poliţiştilor sunt limitate:

"Imaginaţi-vă că misiunea noastră este numai să prevenim. În cele mai multe cazuri nu-i putem împiedica pe aceşti oameni să intre. Nu facem uz de armă"

, afirmă Jürgen Hrdlicka, comisar-şef al Frontex.

Cu toate acestea, patrulele Frontex sunt o sperietoare bună pentru imigranţii ilegali. De la prezenţa acestora de-a lungul graniţelor elene, numărul refugiaţilor a scăzut la circa o sută pe zi.

Stabilirea identităţii acestor oameni este aproape imposibilă fiindcă, de regulă, niciunul nu are acte asupra lui. Cei mai mulţi ajung în Grecia ajung într-o stare deplorabilă:

"Vin în tricouri, sunt desculţi şi, până acum, n-am văzut pe aici pe nimeni de la ONU, de la Crucea Roşie sau alte asemenea organizaţii"

, susţine Thorsten Krug, reprezentant al agenţiei Frontex.

Pe jos către Italia

Symbolfoto Gebirgswandern
Imagine: picture-alliance/dpa

Majoritatea refugiaţilor vine din regiuni de criză, cum ar fi Irak, Somalia sau Afganistan.

"În urma unui diferend teritorial am fost ameninţaţi cu moartea. Am decis să fugim în Europa prin Turcia. Vom rămâne în ţara care ne va primi"

, spun membrii unei familii din Afganistan.

Niciunul nu intenţionează să rămână în Grecia. Aproape toţi refugiaţii sunt convinşi că un viitor mai bun ar putea avea în Germania sau Franţa. În primele zile, imigranţii ilegali sunt găzduiţi într-un centru. Apoi sunt invitaţi să-şi vadă de drum pentru a elibera spaţiul pentru cei nou-sosiţi. Poliţia de frontieră are alte treburi:

"Din declaraţiile fugarilor vrem să ajungem la numele călăuzelor. Scopul nostru nu este să prindem cât mai mulţi imigranţi ilegali, ci să-i depistăm pe traficanţi. Pentru că ei sunt infractorii care câştigă de pe urma destinelor acestor oameni"

, spune Gil Arias Fernandes, angajat al Frontex.

Dar, cel puţin în Grecia, mai sunt şi alţii care profită de necazul refugiaţilor. De exemplu un şofer de autobuz ia "la ocazie" până la Atena orice imigrant contra sumei de 60 de euro. Cine n-are bani de autobuz, îşi strânge bine şireturile şi o ia la pas. Este şi cazul unui tânăr agfan care spune că o să ajungă în vestul Europei pe propriile-i picioare:

"Am străbătut Iran-ul şi Turcia pe jos. Acum mă duc la Atena, iar după aceea - după câteva săptămâni sau luni - mă voi îndrepta către Italia. Italia este ţara în care visez să trăiesc.

"

Autori: Gunnar Köhne, Claudia Ştefan
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu