În căutarea consensului

În cel de-al treilea deceniu de existenţă, activitatea Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa a devenit modestă, iar un succes ar reprezenta adoptarea unui document de către reprezentanţii celor 55 de state membre în unanimitate privind reformarea organizaţiei. Şi asta pentru că la ultimele conferinţe ale miniştrilor de externe OSCE din 2004 şi 2003 nu a fost aprobată nici o rezoluţie în unanimitate privind direcţiile de acţiune ale acestui for. În aceste condiţii, o eventuală rezoluţie adoptată la conferinţa ce începe astăzi va reprezenta un compromis, ce va conţine o serie de puncte sensibile. De exemplu, este vorba despre promisiunea încălcată de Rusia de a-şi retrage trupele staţionate în Moldova şi Georgia. Un alt punct critic este viitorul provinciei Kosovo, iar OSCE trebuie să adopte o poziţie oficială pe această temă. Şi nu în ultimul rând, în discuţie se află modificarea documentului pe baza căruia funcţionează OSCE, deoarece o parte din punctele din statut au devenit de prisos, pentru că arareori organizaţia este capabilă să adopte poziţii clare pe diverse teme. Participanţii la cea de-a 13-a reuniune a Consiliului de Miniştri intenţionează să întărească poziţia secretarului-general al OSCE, măsură ce va aduce mai multă continuitate la conducere. Aceasta în condiţiile în care preşedinţia organizaţiei se schimbă în fiecare an. Preşedintele în exerciţiu al OSCE, Dimitrij Rupel, ce deţine funcţia de ministru de externe al Sloveniei, intenţionează să demonstreze la întrunirea din Ljubljana că s-a confruntat cu probleme extrem de dificile: „Suntem toţi de părere că pe viitor este necesar să depunem eforturi maxime pentru aplanarea aşa-numitelor conflicte îngheţate: şi este vobra despre cele din Caucaz, din Asia Centrală sau din estul Europei, şi mă refer în special la cele din Moldova şi Balcani. Dacă în 2006 vom menţine acelaşi ritm şi vom putea obţine progrese, atunci Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa va rămâne în continuare una dintre cele mai importante organizaţii din lume, care poate găsi soluţii la astfel de probleme.”

În urmă cu 30 de ani, Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa îşi propunea să construiască o punte de legătură între blocul comunist şi occident. Între timp CSCE a devenit OSCE, dar problemele sunt aceleaşi, contrastul dintre est şi vest dominând discuţiile celei mai mari organizaţii mondiale pentru securitate. La rândul său, Rusia este enervată de numeroasele misiuni de monitorizare, care critică modul de organizare a alegerilor în special în statele aflate în sfera de influenţă a Kremlinului. Astfel de misiuni au fost trimise în Ucraina, Georgia, Azerbaijan sau în Kazahstan, ţară ce doreşte să preia în 2009 preşedinţia OSCE. Astfel, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov solicită mai multă influenţă asupra acestor misiuni: „Vrem mai multă transparenţă cu privire la modul în care sunt constituite aceste misiuni de monitorizare. Vrem să ştim pe ce criterii sunt trimişi observatorii la anumite alegeri, şi cine decide unde sunt monitorizate alegerile. De asemenea, avem impresia că autoritatea liderilor acestor misiuni nu este foarte clar definită. Noi înţelegem că nu există decizii ale organismelor comune ale OSCE cu privire la această autoritate. Şi mai vrem să ştim cum cooperează Organizaţia cu observatorii celorlaltor foruri europene în timpul monitorizării proceselor de vot”. Dacă se va ajunge la un compromis pe această temă vom afla cel mai devreme mâine, când este aşteptată adoptarea unei rezoluţii comune. Germania speră şi ea la eliminarea acestor disensiuni. La întrunirea Consiliului de miniştri OSCE participă şi ministrul federal de externe, Frank Walter Steinmeier, care se va întâlni în această după-amiază cu omologul său austriac Ursula Plassnik.