Îşi iubesc nemţii mai mult fotbaliştii decât nevestele?

14 iunie 2006, partida Germania-Polonia din cadrul campionatului mondial de fotbal. "Am avut şase bilete de intrare la acest meci. Şi n-a fost deloc uşor să le obţin în 2006. Am comandat şase bilete, dar, după câteva săptămâni, am primit numai patru. Apoi a trebuit să improvizez. Am cumpărat două bilete la partida Brazilia-Croaţia şi am căutat pe cineva care avea bilete la meciul Germania-Polonia şi care era dispus să facem schimb. Am găsit o doamnă la Berlin. Toate aceste eforturi m-au costat câteva luni din viaţă", povesteşte Friedbert Meurer, jurnalist şi suporter al echipei naţionale.

La fiecare doi ani, pentru Friedbert şi cinci prieteni de-ai lui nu mai există nimic în afară de fotbal şi nu oricum: campionatul european şi cel mondial. În ultimii 11 ani, soţiile sau iubitele celor şase microbişti au fost nevoite să-şi petreacă singure o parte din vară. Timp de două săptămâni, bărbaţii însoţesc echipa naţională la campionate.

"Atât pentru a susţine jucătorii, cât şi pentru a intra în contact cu suporterii străini" - explică Dirk Sandkühler, decanul de vârstă al grupului din care face parte şi Friedbert Meurer: "Vrei sau nu, tot intri în vorbă cu ceilalţi. La camping ţi se mai pune câte o întrebare, mai povesteşti cu cineva sau te duci la autocarele cu suporteri. Întotdeauna întâlneşti alţi oameni, iar ăsta e un lucru grozav", spune Dirk.

Pentru că cei şase prieteni nu agreează ideea de a pleca la campionat printr-o agenţie de turism, pregătirile durează circa un an. Cea mai dificilă este procurarea biletelor după care se pune problema cazării şi a drumului. Consoartele nu au întotdeauna înţelegere faţă de nopţile pierdute în faţa calculatorului numai pentru a comanda sau pentru a face schimb de bilete la meciuri.

În 2006, când a fost Germania gazda campionatului mondial, cei şase prieteni şi-au luat în serios rolul de suporteri. Pe strada pe care locuiesc au construit tribune şi au montat un ecran de proiecţie uriaş pentru a putea urmări meciurile. Tot ei s-au oferit să-i cazeze pe fanii anumitor echipe străine.

La Friedbert Meurer ar fi trebuit să înnopteze doi britanici. În loc de asta, s-a trezit la uşă cu şase studenţi englezi care căutau unde să doarmă. "Le-am permis să-şi întindă corturile în grădină", îşi aminteşte Meurer. "După zece zile am devenit buni prieteni", adaugă el. "Când au plecat mi-au dăruit un tricou al echipei naţionale a Angliei. Îl păstrez cu sfinţenie în dulap şi acum pentru că a fost un cadou într-adevăr deosebit".

Autori: Sandra Pfister, Claudia Ştefan
Redactor: Laurentiu Diaconu-Colintineanu