Debut pentru modificarea Constituţiei

Preşedintele, Traian Băsescu, a instituit anul trecut, în luna mai, o comisie alcătuită din mai mulţi intelectuali din spaţiul academic, specializaţi în drept, istorie şi teorie politică, pe care i-a investit cu misiunea de a intreprinde o analiză a regimului constituţional românesc.

Este de semnalat, mai întîi, că membrii acestei comisii fac parte aproape toţi din cea mai tînără generaţie de universitari, cu studii sau stagii occidentale. În fruntea echipei a fost numit Ioan Stanomir, un tînăr intelectual cu preocupări multiple de la drept constituţional, istorie politică şi pînă la istorie şi critică literară. E surprinzător să-l auzi pe Ioan Stanomir vorbind cu sensibilitate lirică despre cărţile lui Ionel Teodoreanu şi totodată cu seriozitate savantă despre ultimile decizii ale Curţii Constituţionale.

În poziţii onorifice, dar de autoritate intelectuală au fost apoi plasaţi doi profesori din diaspora românească. Unul din vechea generaţie a exilului, Matei Dogan, director emerit de cercetare la CNRS de la Paris şi care şi-a desfăşurat activitatea academică între Franţa şi SUA şi al doilea mai tînărul Aurelian Crăiuţu, profesor în Statele Unite şi discipol al filosofului Mihai Şora.

Componenţa Comisiei este cel puţin încurajatoare. Dar asta nu înseamnă că nu ne putem aştepta la vii controverse şi contestaţii abrupte. S-a spus, de pildă, de la bun început că instituirea însăşi a acestei Comisii ar fi o încălcare a Constituţiei. Desigur, a fost un sofism, deoarece acest for academic nu îşi propune să schimbe Constituţia, ci doar să creeze un instrument de lucru pentru viitoarea Constituantă şi pentru dezbaterile care se vor purta în presă.

E adevărat că unul din consilierii preşedintelui Traian Băsescu, Cristian Preda, care îi cunoaşte bine pe membrii acestei Comisii şi care a contribuit, probabil, la selectarea acestora, a spus că de raportul care va fi dat curînd publicităţii «va trebui să se ţină seama». Dar el s-a referit la autoritatea intelectuală a acestui Raport şi nu la cea politică sau instituţională.

Lumea se întreabă desigur şi care a fost rolul Preşedintelui, Traian Băsescu. El l-a expus cu limpezime puţin înainte de alegeri, la un post de televiziune. Ar fi fost greşit să credem că Preşedintele a comandat un studiu fără să aibă nici o opinie. El are o experienţă politică şi instituţională de care doreşte să se ţină seama şi care nu este un secret pentru nimeni. Preşedintele a cerut aşadar Comisiei să caute soluţii pentru acele blocaje instituţionale care astăzi sînt nerezolvabile. De pildă posibilitatea ca Preşedintele să dizolve Parlamentul sau, după caz, să demită Guvernul.

Aceste soluţii au fost adesea prezentate greşit ca tendinţe dictatoriale, omiţîndu-se contextul şi întreaga logică constituţională. Va fi nevoie de aceea de o largă dezbatere publică, dar de una care să fie purtată cu mai multă onestitate intelectuală decît aceea care a pregătit reforma electorală.

În sfîrşit apariţia acestui Raport şi amorsarea dezbaterilor despre modificarea Constituţiei vor fi şi un test pentru unitatea alianţei PDL-PSD şi pentru ataşamentul partidelor faţă de ideile reformei.